Dragi romani,
intotdeauna ati fost favoritii mei intre crestini.De aceea va spun ca iubesc acest popor minunat.Vin Sfintele Sarbatori de Craciun,Anul Nou...va rog,amintiti-va de ce v-am creat pe pamant si aveti mai multa indurare si milostenie si mai ales nemarginita dragoste fata de semenii vostri.Lasatii pe cei care va conduc destinele,ei au alte planuri,nu ca Mine!Ei vor sa fie ei pentru ei, dar Eu vreau sa va aduc linistea si fericirea de care aveti atata nevoie.Copii cu milioanele nu vor avea nimic in bradutul lor;familii necajite nu vor avea bucate la sfanta masa de Craciun;de aceea,va rog,macar cu gandul sa nu-i uitati si sa va aduceti aminte ca toti traiti pe acelasi pamant,pe taramul unde am vrut sa aduc dragostea,iubirea,credinta...
Va doresc Sarbatori Fericite si un An Nou cu impliniri,pentru voi si pentru semenii vostri!
La multi ani!
marți, 16 decembrie 2008
miercuri, 12 noiembrie 2008
NU MINŢIŢI LUMEA ÎN CAMPANIA ELECTORALĂ,PĂCĂTOŞILOR!SPUNEŢI CE FACEŢI,NU CE VEŢI FACE!!!
Păcătoşilor,
vă vorbesc în numele celor 10 Porunci pe care vi le-am trimis către cunoaştere,prin Moise,cel iubit şi ocrotit de Mine pentru ca voi,netrebnicii acestei lumi de astăzi,să le ascultaţi şi să luaţi aminte încă de atunci şi până în Vecii Vecilor!
În România,în locul poruncilor Mele aţi aşezat una a netrebniciei,porunca ifoselor,făţărniciei şi lăcomiei voastre:MINCIUNA!Voi,politicieni care vreţi să vă stăpâniţi norodul,un norod al suferinţelor,al răbdării şi de prea multe ori al umilinţei...de ce minţiţi câte veţi face voi după ce veţi fi aleşi când atâţia ani doar v-aţi ridicat castele,nu case,vile ale ruşinii,dovezi ale lăcomiei,aroganţei şi mai ales banului public uneori risipit pentru voi,nicidecum pentru mulţimea care v-a dorit cândva şi căreia îi cereţi şi astăzi sprijinul!Minţiţi că le creaţi locuri de muncă şi voi nu mai ştiţi numărătoarea norodului,din 22 de milioane,vreo 3 milioane au ajuns fugari la muncă grea prin ţări străine,fiindcă pâinea voastră este prea scumpă şi grâul prea puţin...Aţi promis autostrăzi şi aţi făcut în locul lor poteci la căsuţele voastre de vacanţă de la muncă sau de la mare,prin protocoale ale ruşinii,aţi promis legea Lustraţiei şi l-aţi făcut pe Felix multimiliardar iar pe activistul vremurilor trecute economist...aţi împărţit lumea în două ca să puteţi dezbina şi stăpâni,unora le-aţi dat prea mult şi altora,celor mulţi,prea puţin...aţi desfiinţat orfelinatele celor care nu mai au mintea limpede,aţi masacrat pădurile voastre falnice,aţi dus luminiţa în întuneric şi mulţumirea tuturor în tunel!
Lipiţi milioane şi milioane de afişe prin sate,prin oraşe,pe unde apucaţi cu chipurile voastre deşi ele costă mult şi poate că mii de copii nu au nici măcar o bucurie în casă...nicio jucărie nevinovată...mii şi mii de mese ar fi fost de ajuns ca să îndestuleze pe cei sărmani în locul hârtiilor pe care scrieţi ce veţi face voi şi nu ce faceţi,că de promisiuni e sătulă lumea,chiar şi Eu sunt sătul de vorbele voastre meşteşugite,care spun multe şi până acum puţine s-au înfăptuit.Nu mai minţiţi norodul,spuneţi adevărul şi atunci neputinţa voastră va fi răsplătită înaintea Mea dacă veţi recunoaşte că vremea vorbelor deşarte a trecut!
Lăsaţi risipa deoparte şi priviţi în ochii oamneilor:ei vor un serviciu,o masă normală,un acoperiş deasupra capului şi putinţa de a-şi plăti dările către ţara lor de unde acum fug...Vor să îşi crească copiii în pace şi în linişte,cu conducători şi legiuitori corecţi,nu dintre cei care îşi votează pensiile nesimţirii,salariile şi vacanţele desfrâului...
Voi,cei care candidaţi pentru Parlamentul României,să spuneţi adevărul şi să nu minţiţi...Aduceţi surâsul bucuriei şi opriţi lacrimile suferinţelor de pe chipurile celor care vă vor alege...fiţi români şi atunci şi eu la rândul meu,vă voi ierta şi voi fi ROMÂN pentru voi!
Nu vă mai aranjaţi finii,neamurile,copiii,prietenii fără pregătire în posturi călduţe,că de aceea vă rămâne economia la pământ,lăsaţi nepotismul deoparte,nu vă mai vindeţi sufletul ca să fiţi directori de fabrici,de şcoli,iar la urmă să vă bateţi joc de cei mulţi,căci deseori până acum aşa s-a întâmplat...
Nu cumva să minţiţi în campania electorală,spuneţi ce faceţi nu ce multe veţi face,şi atunci Eu vă voi ajuta deopotrivă,ca să fie şi România ţara belşugului şi a fericirii!
Luaţi aminte deci!
vă vorbesc în numele celor 10 Porunci pe care vi le-am trimis către cunoaştere,prin Moise,cel iubit şi ocrotit de Mine pentru ca voi,netrebnicii acestei lumi de astăzi,să le ascultaţi şi să luaţi aminte încă de atunci şi până în Vecii Vecilor!
În România,în locul poruncilor Mele aţi aşezat una a netrebniciei,porunca ifoselor,făţărniciei şi lăcomiei voastre:MINCIUNA!Voi,politicieni care vreţi să vă stăpâniţi norodul,un norod al suferinţelor,al răbdării şi de prea multe ori al umilinţei...de ce minţiţi câte veţi face voi după ce veţi fi aleşi când atâţia ani doar v-aţi ridicat castele,nu case,vile ale ruşinii,dovezi ale lăcomiei,aroganţei şi mai ales banului public uneori risipit pentru voi,nicidecum pentru mulţimea care v-a dorit cândva şi căreia îi cereţi şi astăzi sprijinul!Minţiţi că le creaţi locuri de muncă şi voi nu mai ştiţi numărătoarea norodului,din 22 de milioane,vreo 3 milioane au ajuns fugari la muncă grea prin ţări străine,fiindcă pâinea voastră este prea scumpă şi grâul prea puţin...Aţi promis autostrăzi şi aţi făcut în locul lor poteci la căsuţele voastre de vacanţă de la muncă sau de la mare,prin protocoale ale ruşinii,aţi promis legea Lustraţiei şi l-aţi făcut pe Felix multimiliardar iar pe activistul vremurilor trecute economist...aţi împărţit lumea în două ca să puteţi dezbina şi stăpâni,unora le-aţi dat prea mult şi altora,celor mulţi,prea puţin...aţi desfiinţat orfelinatele celor care nu mai au mintea limpede,aţi masacrat pădurile voastre falnice,aţi dus luminiţa în întuneric şi mulţumirea tuturor în tunel!
Lipiţi milioane şi milioane de afişe prin sate,prin oraşe,pe unde apucaţi cu chipurile voastre deşi ele costă mult şi poate că mii de copii nu au nici măcar o bucurie în casă...nicio jucărie nevinovată...mii şi mii de mese ar fi fost de ajuns ca să îndestuleze pe cei sărmani în locul hârtiilor pe care scrieţi ce veţi face voi şi nu ce faceţi,că de promisiuni e sătulă lumea,chiar şi Eu sunt sătul de vorbele voastre meşteşugite,care spun multe şi până acum puţine s-au înfăptuit.Nu mai minţiţi norodul,spuneţi adevărul şi atunci neputinţa voastră va fi răsplătită înaintea Mea dacă veţi recunoaşte că vremea vorbelor deşarte a trecut!
Lăsaţi risipa deoparte şi priviţi în ochii oamneilor:ei vor un serviciu,o masă normală,un acoperiş deasupra capului şi putinţa de a-şi plăti dările către ţara lor de unde acum fug...Vor să îşi crească copiii în pace şi în linişte,cu conducători şi legiuitori corecţi,nu dintre cei care îşi votează pensiile nesimţirii,salariile şi vacanţele desfrâului...
Voi,cei care candidaţi pentru Parlamentul României,să spuneţi adevărul şi să nu minţiţi...Aduceţi surâsul bucuriei şi opriţi lacrimile suferinţelor de pe chipurile celor care vă vor alege...fiţi români şi atunci şi eu la rândul meu,vă voi ierta şi voi fi ROMÂN pentru voi!
Nu vă mai aranjaţi finii,neamurile,copiii,prietenii fără pregătire în posturi călduţe,că de aceea vă rămâne economia la pământ,lăsaţi nepotismul deoparte,nu vă mai vindeţi sufletul ca să fiţi directori de fabrici,de şcoli,iar la urmă să vă bateţi joc de cei mulţi,căci deseori până acum aşa s-a întâmplat...
Nu cumva să minţiţi în campania electorală,spuneţi ce faceţi nu ce multe veţi face,şi atunci Eu vă voi ajuta deopotrivă,ca să fie şi România ţara belşugului şi a fericirii!
Luaţi aminte deci!
luni, 3 noiembrie 2008
DUMNEZEU VA SPUNE:AJUTATI-VA INTRE VOI
Cred ca toti avem suparari sau bucurii pe care am dori sa ni le impartasim intre noi. Cred ca omul nu trebuie sa tina in el anumite lucruri. Daca doriti sa facem ceva frumos impreuna,anume sa ne ascultam,sa spunem cine are nevoie de ajutor,sa scriem lumii intregi despre cei care se afla in nevoie si au nevoie de intelegere,daca vreti sa vorbim despre toate cele,ca sa ne descarcam sufletul,atunci haideti sa folosim acest blog frumos.El a fost creat pentru ca sufletele adevarate sa se regaseasca aici,cei care au CREDINTA in Dumnezeu trebuie sa stie ca cu cat comunica mai mult intre ei,cu atat ajutorul poate veni mai repede.Poate cineva are o problema grava si vrea sa fie ajutat.Poate ca cineva nu are ce pune pe masa si e invalid si in neputinta si doreste ajutor.Poate un parinte este suparat pentru copilul lui suferind si nu are cu ce sa il duca la doctori renumiti.Poate ca este timpul ca pe BLOGUL LUI DUMNEZEU adevaratii crestini sa se intalneasca si sa se ajute mereu de acum inainte.Poate ca cineva isi doreste ceva si nu poate avea.Poate ca altcineva poate oferi numai prin sprijinul vostru al tuturor ceva frumos acestei lumi pe care am creat-o pentru iubire si credinta,nu pentru vrajba sau invidie.
Cineva are nevoie de o donatie ca sa isi refaca o casa daramata de soarta.Altcineva doreste poate o proteza si nu are bani.Altcineva doreste sa se faca bine si nu are cu ce sa se duca prin strainataturi,pe taramuri straine ca sa se vindece.Sa incercam dragi credinciosi sa fim OAMENI pentru OAMENI si sa ne bucuram impreuna pentru cineva care a reusit datorita noua sa iasa din necaz sau din suferinta sau din impas.
Veniti alaturi de MINE,caci VA IUBESC nespus,altfel de ce v-as fi zamislit pe acest pamant?
Ajutati-va intre voi,trimiteti AICI mesaje pentru cineva drag care are nevoie de ajutor si spuneti si despre cine este vorba,poate cineva cu stare se va indura si va darui din avetrile lui macar o particica pentru bucuria celor flamanzi si suferinzi,si atunci cu siguranta si EU va voi ajuta, asa cum am facut mereu cand oamenii mi-au ascultat cuvantul.Nu ma necajiti,pentru ca va veti necaji apoi unii pe altii.Fiti buni intre voi si veniti AICI sa ajutam semenii vostri care nu mai au nici timp si nici rabdare pentru macar un strop de fericire!
Cineva are nevoie de o donatie ca sa isi refaca o casa daramata de soarta.Altcineva doreste poate o proteza si nu are bani.Altcineva doreste sa se faca bine si nu are cu ce sa se duca prin strainataturi,pe taramuri straine ca sa se vindece.Sa incercam dragi credinciosi sa fim OAMENI pentru OAMENI si sa ne bucuram impreuna pentru cineva care a reusit datorita noua sa iasa din necaz sau din suferinta sau din impas.
Veniti alaturi de MINE,caci VA IUBESC nespus,altfel de ce v-as fi zamislit pe acest pamant?
Ajutati-va intre voi,trimiteti AICI mesaje pentru cineva drag care are nevoie de ajutor si spuneti si despre cine este vorba,poate cineva cu stare se va indura si va darui din avetrile lui macar o particica pentru bucuria celor flamanzi si suferinzi,si atunci cu siguranta si EU va voi ajuta, asa cum am facut mereu cand oamenii mi-au ascultat cuvantul.Nu ma necajiti,pentru ca va veti necaji apoi unii pe altii.Fiti buni intre voi si veniti AICI sa ajutam semenii vostri care nu mai au nici timp si nici rabdare pentru macar un strop de fericire!
IMPOTRIVA NECAZULUI SI TRISTETII
Dumnezeu iti poarta de grija si prin boala ta, El te incearca nu fiindca te dusmaneste si te uraste, ci fiindca te iubeste foarte mult.
Dar pentru ca spuneai ca suferinta ta are si o alta infatisare, ca diavolul iti strecoara in minte gandul de a te omori, aruncandu-te in mare, sau in prapastie, sau de a-ti sfarsi viata aceasta intr-un alt chip asemanator, vreau sa-ti vorbesc putin despre astfel de ganduri.
Gandul acesta nu vine numai de la diavol; vine si de la tristetea ce te-a cuprins, si mai mult de la ea decat de la diavol, si poate ca numai de la ea. Aceasta se vede de acolo ca multor oameni, care nu sunt stapaniti de demoni, le vin in minte astfel de ganduri numai pentru ca tristetea s-a abatut peste sufletele lor. Scoate din minte si alunga din suflet tristetea, si demonul nu va mai avea nici o putere, nu numai sa te induplece sa savarsesti o astfel de fapta, dar nici macar sa-ti bage in cap astfel de ganduri. Dupa cum hotii pot, cu multa usurinta, sa fure lucrurile din casa si sa ucida pe stapanii casei dupa ce s-a innoptat si s-a stins lumina, tot astfel si diavolul, dupa ce raspandeste in suflet, in loc de noapte si intuneric, tristetea, incearca sa rapeasca toate gandurile care pazesc sufletul pentru ca, o data ce l-a pustiit si l-a lasat neajutorat, sa-l umple cu nenumarate rani. Dar daca prin nadejdea in Dumnezeu alungi intunericul, alergi la Soarele dreptatii si grabesti sa se statorniceasca in sufletul tau razele Lui, atunci toata tulburarea propriilor tale ganduri se muta de la tine la talhar la diavol; tot asa patesc si raufacatorii: cand ii prinzi asupra faptului si aprinzi lumina, tremura, ii apuca ametelile, se framanta. Ar putea insa cineva sa ma intrebe:
- Cum poti scapa de tristete daca n-ai scapat mai intai de diavolul care o pricinuieste?
- Nu-i diavolul cel care pricinuieste tristetea, ci tristetea face puternic pe diavol si ne baga in cap gandurile cele rele. in privinta aceasta, martor imi este Fericitul Pavel. A scris corintenilor nu de teama demonilor, ci de teama unei tristeti prea mari, ca sa se poarte corintenii pe viitor cu mai mult blandete cu pacatosul care savarsise acele pacate, "pentru ca nu cumva sa fie doborat de mai multa tristete unul ca acela".
Daca vrei, sa presupunem ca diavolul continua sa te stapaneasca, dar ca tristetea a fost izgonita din sufletul tau. Ce vatamare va mai fi? Ce rau, mare sau mic, iti mai poate pricinui diavolul? Tristetea insa iti va pricinui multe necazuri, chiar cand nu te apuca furiile, cand nu te stapaneste diavolul. Nu stim oare ca majoritatea celor care s-au spanzurat, care s-au omorat cu sabia, care s-au inecat in rauri sau care s-au sinucis in alt chip, au fost impinsi de tristete la aceste morti silnice? Daca unii dintre ei sufereau si de boala "duca-se pe pustii" cand s-au omorat, apoi pieirea lor nu trebuie pusa pe seama dracilor, ci a tiraniei si a silniciei tristetii.
- Dar cum este cu putinta sa nu te intristezi?
- Daca parasesti ideea pe care o are multimea despre aceasta boala si te gandesti la cele ceresti. Toata lumea socoteste ca boala aceasta este ceva groaznic; de asta ai si tu aceeasi parere. Dar daca, eliberandu-te de aceasta parere neintemeiata si gresita, vei cerceta boala in ea insasi, vei vedea ca ea nu constituie o pricina de tristete, lucru pe care de altfel l-am si demonstrat adeseori pana acum.
Socot ca te tulburi si esti abatut si din alta pricina: vezi pe fratii din manastire, pe cei de aceeasi varsta cu tine, veseli si cu indraznire fata de frati.
In privinta aceasta, iata ce pot sa-ti spun: daca ti-ai petrece toata vremea in desfrau, in jocul cu zaruri si in chefuri, in timp ce ei traiesc in infranare, in cumpatare si duc o viata plina de intelepciune, da, atunci ai avea tot dreptul sa te intristezi. Dar daca tu mergi pe acelasi drum ca si ei, pentru ce sa te intristezi?
De as vorbi altcuiva, unui om care se mandreste repede, as trece sub tacere cele ce vreau sa spun; dar pentru ca sunt pe deplin incredintat ca, si daca ti-ar aduce cineva nenumarate laude si te-ar admira, nu numai ca nu te-ai mandri, ci si atunci te-ai socoti printre cei din urma, pentru asta iti voi spune tot ce gandesc, fara sa-ti ascund ceva.
Aud ca ai propasit atat de mult in credinta, incat poti sa te iei la intrecere nu cu copiii, ci cu barbatii cei mari si minunati. Se spune ca nu esti cu nimic mai prejos de ei nu numai in privinta postului - poate fi altfel, cand te hranesti zi de zi numai cu paine si cu apa, nu numai in privinta timpului petrecut in privegheri, dar si pentru ca, intocmai ca acei barbati minunati, nu dormi deloc nopti intregi. in ceea ce priveste purtarea ta de fiecare zi, se spune ca pe multi din ei i-ai lasat in urma. Aud pe cei care vin din manastirea ta spunand ca-ti petreci toata vremea in rugaciuni si lacrimi. Dupa cum cei care au facut fagaduinta sa taca, sau care se inchid singuri in chilii nu rostesc nimanui nici un cuvant, tot asa se spune ca faci si tu, cu toate ca traiesti intre atatia oameni. Cei ce povestesc se cutremura de zdrobirea inimii tale, de lipsa de grija pentru propria ta persoana si de suferinta ta; pe multi de aici cele istorisite despre tine i-au intors la cainta. "Nu se uita, spun acestia, la nimeni din cei care intra in manastire, nici nu pune capat necontenitelor lui nevointe; adeseori ne temem sa nu-si piarda vederea din pricina plansului, sa nu-l loveasca durerile de cap din pricina privegherii si ravnei nepotolite si necontenite pentru citirea Sfintelor Scripturi". Te intristezi deci si te tulburi ca diavolul te chinuie cumplit si groaznic, cu toate ca, prin felul tau de vietuire, ai depasit pe cei de o varsta cu tine si ai intrecut pe cei care merg pe acelasi drum cu tine? Dar oare nu pe buna dreptate spuneam ca tristetea aceasta este numai o parere si ca, daca o cercetam bine, vedem ca ea cuprinde in sine multe pricini de bucurie? Spune-mi, te rog, ce folos ai avea daca n-ai fi bolnav de duca-se pe pustii, dar ai duce o viata destrabalata? Si, dimpotriva: ce paguba ai daca, fiind bolnav de duca-se pe pustii, viata ti-e plina de virtuti si bine intocmita?
Dar poate iti este rusine si rosesti cand diavolul te tranteste la pamant in fata tuturor? Dar rusinea aceasta a ta vine tot de acolo ca nu judeci cele intamplate cu ratiunea, ci prin parerea oamenilor, nu-i cadere caderea pe care spui ca o suferi; cadere este doar atunci cand cazi in pacat. De o astfel de cadere trebuie sa te rusinezi si sa te intristezi. Noi, dimpotriva, ne rusinam de fapte care nu-s deloc rusinoase. Dar nu ne rusinam defel, nici nu ne socotim nefericiti cand savarsim fapte cu adevarat rusinoase, fapte pline de batjocura, fapte vrednice de cea mai mare pedeapsa. Nici unul dintre noi nu jeleste cand sufletul nostru cade in fiecare zi biruit de puterea pacatelor; dar cand trupul este cuprins de o cat de mica suferinta, ni se pare o grozavie, ceva cu neputinta de suportat. Nu-i oare curata boala, duca-se pe pustii, de a avea o astfel de purtare fata de suflet si de a judeca atat de gresit cele petrecute in jurul nostru? Daca ai fi un betiv, da, ar trebui sa te rusinezi si sa te intristezi, caci betia o ai din cauza propriei tale vointe; dar daca fapta pe care o savarsesti o faci silit de altcineva, atunci nu trebuie sa te rusinezi tu, care esti vatamat, tu care suferi sila, ci cel care o savarseste. Daca in piata se incinge o bataie si unul imbranceste pe altul si-l tranteste la pamant, invinuim cu totii nu pe cel trantit la pamant, ci pe cel ce l-a trantit. Trebuie sa ne rusinam, dar numai atunci cand savarsim o fapta dintre acelea care atrag dupa sine pedeapsa lui Hristos, Care ne va judeca. Pentru ce sa ne rusinam insa, atata vreme cat nu avem pe constiinta o astfel de fapta? Nu-i o rusine, ba, dimpotriva, e o fapta de om intelept si vrednica de cele mai mari laude, daca, intalnin-du-te cineva pe drum, te-ar palmul fara motiv, fara sa-l fi provocat, si te-ar tranti chiar la pamant, iar tu ai rabda toate acestea. Daca nu-i o rusine, ci o lauda cand suferim vatamarile ce ni le pricinuiesc oamenii, cum sa ne rusinam ca am face o fapta vrednica de dojana cand diavolul, care-i mai rau decat toti oamenii, ne vatama, iar noi suferim cu curaj furia lui? Ar putea fi oare o purtare mai lipsita de judecata decat acest fel contrar de a te purta? Dar daca te-ai scula dupa ce vrajmasul te-a trantit la pamant si ai incepe sa-l injuri si sa-l lovesti, atunci chiar eu nu te voi impiedica sa plangi si sa te intristezi; daca insa suferi totul cu multumire si-ti indrepti indata sufletul spre rugaciune, pentru ce sa-ti fie rusine?
Dar poate ca te intristezi ca altii te defaimeaza? Dar oare nu sunt acestia mai vrednici de defaimare, o data ce nu-si dau seama bine de faptele care merita intr-adevar sa fie defaimate? Aceia sunt cu adevarat indraciti, aceia sunt cu adevarat bolnavi de duca-se pe pustii, care n-au invatat sa judece lucrurile asa cum sunt ele in realitate, ci defaimeaza cele vrednice de lauda, si lauda pe cele vrednice de defaimare, nebunii spun multe cuvinte de ocara, multe cuvinte urate celor pe care-i intalnesc, dar cei ce le aud nu se socotesc ocarati. Nici tu nu socoti o rusine si o ocara cand ii auzi pe nesocotitii aceia, ca nu cumva, suparand pe Dumnezeu, sa ajungi insuti vrednic de ocara. Cand socotesti o ocara cele aduse de Dumnezeu spre invatarea si folosul tau, gan-deste-te ce sfarsit poate avea acest gand nesocotit!
Daca vrei sa vezi pe cei care sunt cu adevarat vrednici de ras si de ocara, atunci asculta! Voi incerca sa-ti arat prin grai cateva exemple din multele de acest fel. Uita-te la cei innebuniti de frumusetea femeilor, la cei innebuniti dupa averi, la indragostitii de slava desarta, la cei care prefera sa faca si sa sufere orice de dragul femeilor, al banilor si al slavei; uita-te la cei mistuiti de invidie, la cei ce uneltesc impotriva oamenilor care nu le-au facut nici un rau, la cei posomorati fara pricina, la cei care se dau in vant dupa desertaciunile vietii. Acesti oameni si faptele unor astfel de oameni sunt fapte de nebunie si vrednice de osanda; aceste fapte sunt vrednice de ocara, de rusine si de ras. Dar daca cineva, bolnav de duca-se pe pustii, savarseste in viata, chiar asa bolnav, fapte pline de intelepciune, nu numai ca nu-i drept sa fie ocarat, ci, dimpotriva, sa fie admirat si incununat de toti, deoarece inlantuit cu atatea legaturi alearga pe un drum atat de obositor si se urca pe calea povarnita si anevoioasa a virtutii.
Dar nu stiu cum de era aproape sa uit si un alt lucru prin care intreci pe frati: chiar de ai pacatui, iti este usor sa lepezi pacatele datorita asupririi la care esti supus. Iar dovada afirmatiei mele sunt cele ce-ti spuneam mai inainte, cand ara vobit despre saracul Lazar si despre desfranatul din Corint.
Imi vorbesti apoi de o alta pricina a tristetii tale, si-mi spui:
- Ma tem de tatal meu. Daca pot suporta cu rabdare suferintele mele, cum voi suferi cu usurinta nenorocirea si furia lui cand va afla ce-i cu mine? Din fericire, pana acum n-a aflat nimic.
- Este o mare nesocotinta sa te intristezi si sa plangi pentru cele ce se vor intampla mai tarziu sau nu se vor mtampla niciodata. De unde stim ca tatal tau va afla vreodata de cele intamplate? Dar mai bine sa presupunem, daca vrei, ca tatal tau va afla si ca se va supara groaznic. Te laud cand te vad ca te intristezi si suferi pentru necazurile tatalui tau, dar nu pot pretinde sa faci asta spre paguba ta. Cei care gandesc cele ceresti, si nu cele pamantesti, nu trebuie sa-si stapaneasca numai mania, pofta si celelalte patimi, ci si tristetea. Tristetea ne pricinuieste mai mari necazuri decat celelalte patimi si trebuie sa ne impotrivim ei cu barbatie daca vrem sa nu pierim cu desavarsire. Daca tu insuti ai fi voit sa pricinuiesti tatalui tau aceste neplaceri, ar fi fost cu cale sa te temi si sa tremuri, pentru ca ai fi fost pricina unei atat de mari pierderi. Dar daca tatal tau vrea sa-si strapunga de bunavoie inima sa cu cele mai cumplite chinuri, tu n-ai de ce sa te intristezi, decat doar atat cat se cuvine sa ia un fiu parte la durerea tatalui sau. In afara de asta, nici nu stim ce va spune si ce va simti tatal tau cand va afla cele ce se petrec cu tine. De multe ori lucrurile se intampla cu totul altfel de cum ne asteptam. Teama ta face parte din cele ce se intampla in chip cu totul neobisnuit si rar; sustinerea mea insa face parte din cele obisnuite si posibile. Pe ce ma intemeiez cand spun acest lucru? Iata pe ce! Tatal tau mai are si alti copii, nelegitimi, de care are foarte multa grija; dragostea de ei va pune in umbra supararea pricinuita de boala ta. Nu te intrista deci zadarnic de grijile ce le va avea tatal tau! Daca trebuie intr-adevar sa te intristezi din pricina tatalui tau, atunci intristeaza-te din pricina cheltuielilor lui nechibzuite, din pricina chefurilor lui, din pricina ingamfarii lui, din pricina asprimii fata de cei de sub stapanirea lui, din pricina desfranarii care-l stapaneste si acum. Socotesti oare, ca-i mic raul ce-l savarseste cand, in timp ce mama ta traieste in casa cu el, tatal tau traieste in desfranare cu o fata si da nastere unor copii nelegitimi? Aceste fapte sunt vrednice de plans; aceste fapte sunt vrednice de lacrimi; sunt rele invederate, rele care intr-adevar se infaptuiesc; cele ce va face tatal tau cand va auzi de boala ta poate ca vor fi rele, poate ca nu vor fi rele; dar deocamdata este o mare nesocotinta din partea ta sa te chinui pentru niste fapte despre care nu esti sigur ca se vor intampla. Dar sa presupunem ca tatal tau se va infuria, ba chiar foarte tare. Supararea si necazul tatalui tau se vor sfarsi foarte curand si se vor stinge inainte de a se aprinde bine. Unui om care se gandeste sa traiasca in cat mai mare desfatare, care-i ocupat cu atatea treburi, care hraneste paraziti si lingusitori, care arde de dragul fetei cu care traieste, de la care are si copii nelegitimi, acestui om, chiar daca va afla de boala ta, ea ii va face o impresie mica si fara importanta. Concluzia aceasta o trag nu numai pe temeiul celor spuse de mine, dar si pe temeiul purtarii de pana acum a tatalui tau. Stii, intr-adevar, stii foarte bine ca, inainte de a intra in monahism; te iubea foarte mult, te socotea inima lui; dar cand ai imbratisat viata monahala, toata dragostea lui s-a stins; socotea ca ai savarsit o fapta rusinoasa, nevrednica de stralucirea stramosilor; spunea ca i-ai facut de rusine cinstea si slava lui. Daca nu l-ar fi silit legatura fireasca dintre parinte si fiu, poate ca te-ar fi dezmostenit. in sfarsit, daca nu sunt cu totul lipsit de inima in cele ce voi spune, cred ca tatal tau, cand va afla de boala ta, chiar se va bucura ca ai fost in sfarsit pedepsit pentru ca n-ai vrut sa asculti de sfaturile lui, caci adeseori te ruga si voia sa te intoarca din drumul aspru pe care apucasesi.
Acestea aveam sa-ti spun despre tatal tau si despre frica pe care o ai pentru supararea ce i-ai pricinui-o cand ar afla de boala ta. Si socot indestulatoare cele spuse spre a-ti risipi toata teama pe care ti-o faceai in aceasta privinta.
Dar pentru ca spuneai ca raul cel mai mare, culmea relelor, este acela ca nici nu mai ai vreo nadejde de viitor, si nici nu stii care din doua se va intampla: vei scapa oare vreodata de boala aceasta sau diavolul, care a inceput aceasta lupta impotriva ta, are de gand sa te izbeasca pana la, sfarsitul vietii? In privinta aceasta nici eu insumi nu pot sa spun ceva precis si nici nu pot sa declar ceva despre cele ce se vor petrece in viitor. Stiu insa precis, si-ti cer ca si tu sa ai aceasta incredintare, ca orice s-ar intampla, fie ca te faci sanatos, fie ca vei fi bolnav pana la sfarsitul vietii, va fi spre folosul nostru. Daca vei judeca astfel, vei indeparta si culmea acestor rele, ca sa intrebuintez propriile tale cuvinte.
In afara de aceasta, trebuie sa te gandesti si la aceea ca timpul rasplatirilor si al cununilor este veacul ce va sa fie, pe cand veacul de acum este timpul luptelor si al sudorilor. Fericitul Pavel, voind sa ne faca sa intelegem lucrul acesta, spunea: "Eu asa alerg, si nu la intamplare; asa lovesc cu pumnii, si nu bat cu pumnii in aer; imi chinuiesc trupul si-l supun robiei; ca nu cumva propovaduind altora, eu insumi sa ajung netrebnic". Iar cand a ajuns la sfarsit, a rostit acele fericite cuvinte: "Lupta cea buna m-am luptat, calatoria am savarsit, credinta am pazit, de acum mi s-a gatit cununa dreptatii". Prin aceste cuvinte Fericitul Pavel ne arata ca toata viata noastra trebuie sa fie o lupta, ca toata viata noastra trebuie sa ne obosim daca vrem sa ne desfatam de odihna vesnica si de nenumarate bunatati. Dar daca cineva ar vrea ca trandavind sa se desfateze si de placerile din lumea aceasta, dar si de rasplatirile pregatite in lumea cealalta celor ce se ostenesc, unul ca acesta se insala si se amageste pe sine insusi. Cu noi se intampla acelasi lucru ca si cu atletii: atletul care cauta odihna in timpul concursurilor atletice se incarca de rusine si necinste pentru tot timpul, pe cand cel care sufera cu barbatie in arena orice oboseala, este incununat, slavit si laudat de spectatori si in timpul intrecerilor atletice, si dupa ce s-a sfarsit concursul. Cel care face din timpul hotarat oboselilor timp de odihna, acela va plange, va scrasni din dinti si va suferi cele mai cumplite chinuri, atunci cand ar trebui a se bucure de tihna, pe cand cel care sufera cu draga jima aici pe pamant necazurile si stramtorarile va fi si aici si acolo stralucitor si slavit cu slava cea nemuritoare si adevarata. Daca in viata de toate zilele cel care nu face fiecare lucru la timpul lui nu are nici un folos de pe urma muncii lui, ba, nenumarate neplaceri, cu mult mai mult in cele duhovnicesti va pati la fel cel care nu stie care-i timpul muncii si al ostenelilor, si care-i timpul rasplatirii si al odihnei. Hristos a spus: "In lume necazuri veti avea". Fericitul Pavel a spus: Si toti care voiesc sa traiasca cu cucernicie in Hristos Iisus vor fi prigoniti". Pavel n-a vorbit numai de prigonirile oamenilor, ci si de uneltirile demonilor. Iov a spus: "Viata omului pe pamant este o lupta". Pentru ce te intristezi deci cand esti stramtorat si prigonit in timpul hotarat necazurilor? Atunci ar trebui sa te intristezi, daca am face timp de desfatare si de tihna timpul despre care Hristos a spus ca este timp de necaz, daca ne-am trandavi in timpul in care ni s-a poruncit sa ne luptam si sa ne ostenim, daca am merge pe calea cea larga, cand Hristos ne-a poruncit sa mergem pe calea cea stramta. Daca am face asa, atunci neaparat ar urma sa fim pedepsiti in veacul ce va sa fie.
Dar ai putea sa-mi pui urmatoarea intrebare:
- Ce ai de spus insa despre cei care merg si in viata de aici pe calea cea larga, si se vor odihni si in viata de dincolo?
- Care-i omul acesta? Eu pun temei numai pe cuvantul lui Hristos, Care a spus ca ingusta si stramta este calea care duce la viata. Si stie oricine ca nu este cu putinta sa mergi in toata voia pe o cale stramta. Daca la concursurile atletice, unde luptatorii sunt oameni, nimeni nu primeste cununa pe frunte fara oboseli si sudoare, cum este cu putinta ca in lupta pentru virtute, unde puterile cele rele se lupta cu noi, sa biruim furia lor fara necazuri si fara stramtorari?
Sfantul Ioan Gura de Aur
Dar pentru ca spuneai ca suferinta ta are si o alta infatisare, ca diavolul iti strecoara in minte gandul de a te omori, aruncandu-te in mare, sau in prapastie, sau de a-ti sfarsi viata aceasta intr-un alt chip asemanator, vreau sa-ti vorbesc putin despre astfel de ganduri.
Gandul acesta nu vine numai de la diavol; vine si de la tristetea ce te-a cuprins, si mai mult de la ea decat de la diavol, si poate ca numai de la ea. Aceasta se vede de acolo ca multor oameni, care nu sunt stapaniti de demoni, le vin in minte astfel de ganduri numai pentru ca tristetea s-a abatut peste sufletele lor. Scoate din minte si alunga din suflet tristetea, si demonul nu va mai avea nici o putere, nu numai sa te induplece sa savarsesti o astfel de fapta, dar nici macar sa-ti bage in cap astfel de ganduri. Dupa cum hotii pot, cu multa usurinta, sa fure lucrurile din casa si sa ucida pe stapanii casei dupa ce s-a innoptat si s-a stins lumina, tot astfel si diavolul, dupa ce raspandeste in suflet, in loc de noapte si intuneric, tristetea, incearca sa rapeasca toate gandurile care pazesc sufletul pentru ca, o data ce l-a pustiit si l-a lasat neajutorat, sa-l umple cu nenumarate rani. Dar daca prin nadejdea in Dumnezeu alungi intunericul, alergi la Soarele dreptatii si grabesti sa se statorniceasca in sufletul tau razele Lui, atunci toata tulburarea propriilor tale ganduri se muta de la tine la talhar la diavol; tot asa patesc si raufacatorii: cand ii prinzi asupra faptului si aprinzi lumina, tremura, ii apuca ametelile, se framanta. Ar putea insa cineva sa ma intrebe:
- Cum poti scapa de tristete daca n-ai scapat mai intai de diavolul care o pricinuieste?
- Nu-i diavolul cel care pricinuieste tristetea, ci tristetea face puternic pe diavol si ne baga in cap gandurile cele rele. in privinta aceasta, martor imi este Fericitul Pavel. A scris corintenilor nu de teama demonilor, ci de teama unei tristeti prea mari, ca sa se poarte corintenii pe viitor cu mai mult blandete cu pacatosul care savarsise acele pacate, "pentru ca nu cumva sa fie doborat de mai multa tristete unul ca acela".
Daca vrei, sa presupunem ca diavolul continua sa te stapaneasca, dar ca tristetea a fost izgonita din sufletul tau. Ce vatamare va mai fi? Ce rau, mare sau mic, iti mai poate pricinui diavolul? Tristetea insa iti va pricinui multe necazuri, chiar cand nu te apuca furiile, cand nu te stapaneste diavolul. Nu stim oare ca majoritatea celor care s-au spanzurat, care s-au omorat cu sabia, care s-au inecat in rauri sau care s-au sinucis in alt chip, au fost impinsi de tristete la aceste morti silnice? Daca unii dintre ei sufereau si de boala "duca-se pe pustii" cand s-au omorat, apoi pieirea lor nu trebuie pusa pe seama dracilor, ci a tiraniei si a silniciei tristetii.
- Dar cum este cu putinta sa nu te intristezi?
- Daca parasesti ideea pe care o are multimea despre aceasta boala si te gandesti la cele ceresti. Toata lumea socoteste ca boala aceasta este ceva groaznic; de asta ai si tu aceeasi parere. Dar daca, eliberandu-te de aceasta parere neintemeiata si gresita, vei cerceta boala in ea insasi, vei vedea ca ea nu constituie o pricina de tristete, lucru pe care de altfel l-am si demonstrat adeseori pana acum.
Socot ca te tulburi si esti abatut si din alta pricina: vezi pe fratii din manastire, pe cei de aceeasi varsta cu tine, veseli si cu indraznire fata de frati.
In privinta aceasta, iata ce pot sa-ti spun: daca ti-ai petrece toata vremea in desfrau, in jocul cu zaruri si in chefuri, in timp ce ei traiesc in infranare, in cumpatare si duc o viata plina de intelepciune, da, atunci ai avea tot dreptul sa te intristezi. Dar daca tu mergi pe acelasi drum ca si ei, pentru ce sa te intristezi?
De as vorbi altcuiva, unui om care se mandreste repede, as trece sub tacere cele ce vreau sa spun; dar pentru ca sunt pe deplin incredintat ca, si daca ti-ar aduce cineva nenumarate laude si te-ar admira, nu numai ca nu te-ai mandri, ci si atunci te-ai socoti printre cei din urma, pentru asta iti voi spune tot ce gandesc, fara sa-ti ascund ceva.
Aud ca ai propasit atat de mult in credinta, incat poti sa te iei la intrecere nu cu copiii, ci cu barbatii cei mari si minunati. Se spune ca nu esti cu nimic mai prejos de ei nu numai in privinta postului - poate fi altfel, cand te hranesti zi de zi numai cu paine si cu apa, nu numai in privinta timpului petrecut in privegheri, dar si pentru ca, intocmai ca acei barbati minunati, nu dormi deloc nopti intregi. in ceea ce priveste purtarea ta de fiecare zi, se spune ca pe multi din ei i-ai lasat in urma. Aud pe cei care vin din manastirea ta spunand ca-ti petreci toata vremea in rugaciuni si lacrimi. Dupa cum cei care au facut fagaduinta sa taca, sau care se inchid singuri in chilii nu rostesc nimanui nici un cuvant, tot asa se spune ca faci si tu, cu toate ca traiesti intre atatia oameni. Cei ce povestesc se cutremura de zdrobirea inimii tale, de lipsa de grija pentru propria ta persoana si de suferinta ta; pe multi de aici cele istorisite despre tine i-au intors la cainta. "Nu se uita, spun acestia, la nimeni din cei care intra in manastire, nici nu pune capat necontenitelor lui nevointe; adeseori ne temem sa nu-si piarda vederea din pricina plansului, sa nu-l loveasca durerile de cap din pricina privegherii si ravnei nepotolite si necontenite pentru citirea Sfintelor Scripturi". Te intristezi deci si te tulburi ca diavolul te chinuie cumplit si groaznic, cu toate ca, prin felul tau de vietuire, ai depasit pe cei de o varsta cu tine si ai intrecut pe cei care merg pe acelasi drum cu tine? Dar oare nu pe buna dreptate spuneam ca tristetea aceasta este numai o parere si ca, daca o cercetam bine, vedem ca ea cuprinde in sine multe pricini de bucurie? Spune-mi, te rog, ce folos ai avea daca n-ai fi bolnav de duca-se pe pustii, dar ai duce o viata destrabalata? Si, dimpotriva: ce paguba ai daca, fiind bolnav de duca-se pe pustii, viata ti-e plina de virtuti si bine intocmita?
Dar poate iti este rusine si rosesti cand diavolul te tranteste la pamant in fata tuturor? Dar rusinea aceasta a ta vine tot de acolo ca nu judeci cele intamplate cu ratiunea, ci prin parerea oamenilor, nu-i cadere caderea pe care spui ca o suferi; cadere este doar atunci cand cazi in pacat. De o astfel de cadere trebuie sa te rusinezi si sa te intristezi. Noi, dimpotriva, ne rusinam de fapte care nu-s deloc rusinoase. Dar nu ne rusinam defel, nici nu ne socotim nefericiti cand savarsim fapte cu adevarat rusinoase, fapte pline de batjocura, fapte vrednice de cea mai mare pedeapsa. Nici unul dintre noi nu jeleste cand sufletul nostru cade in fiecare zi biruit de puterea pacatelor; dar cand trupul este cuprins de o cat de mica suferinta, ni se pare o grozavie, ceva cu neputinta de suportat. Nu-i oare curata boala, duca-se pe pustii, de a avea o astfel de purtare fata de suflet si de a judeca atat de gresit cele petrecute in jurul nostru? Daca ai fi un betiv, da, ar trebui sa te rusinezi si sa te intristezi, caci betia o ai din cauza propriei tale vointe; dar daca fapta pe care o savarsesti o faci silit de altcineva, atunci nu trebuie sa te rusinezi tu, care esti vatamat, tu care suferi sila, ci cel care o savarseste. Daca in piata se incinge o bataie si unul imbranceste pe altul si-l tranteste la pamant, invinuim cu totii nu pe cel trantit la pamant, ci pe cel ce l-a trantit. Trebuie sa ne rusinam, dar numai atunci cand savarsim o fapta dintre acelea care atrag dupa sine pedeapsa lui Hristos, Care ne va judeca. Pentru ce sa ne rusinam insa, atata vreme cat nu avem pe constiinta o astfel de fapta? Nu-i o rusine, ba, dimpotriva, e o fapta de om intelept si vrednica de cele mai mari laude, daca, intalnin-du-te cineva pe drum, te-ar palmul fara motiv, fara sa-l fi provocat, si te-ar tranti chiar la pamant, iar tu ai rabda toate acestea. Daca nu-i o rusine, ci o lauda cand suferim vatamarile ce ni le pricinuiesc oamenii, cum sa ne rusinam ca am face o fapta vrednica de dojana cand diavolul, care-i mai rau decat toti oamenii, ne vatama, iar noi suferim cu curaj furia lui? Ar putea fi oare o purtare mai lipsita de judecata decat acest fel contrar de a te purta? Dar daca te-ai scula dupa ce vrajmasul te-a trantit la pamant si ai incepe sa-l injuri si sa-l lovesti, atunci chiar eu nu te voi impiedica sa plangi si sa te intristezi; daca insa suferi totul cu multumire si-ti indrepti indata sufletul spre rugaciune, pentru ce sa-ti fie rusine?
Dar poate ca te intristezi ca altii te defaimeaza? Dar oare nu sunt acestia mai vrednici de defaimare, o data ce nu-si dau seama bine de faptele care merita intr-adevar sa fie defaimate? Aceia sunt cu adevarat indraciti, aceia sunt cu adevarat bolnavi de duca-se pe pustii, care n-au invatat sa judece lucrurile asa cum sunt ele in realitate, ci defaimeaza cele vrednice de lauda, si lauda pe cele vrednice de defaimare, nebunii spun multe cuvinte de ocara, multe cuvinte urate celor pe care-i intalnesc, dar cei ce le aud nu se socotesc ocarati. Nici tu nu socoti o rusine si o ocara cand ii auzi pe nesocotitii aceia, ca nu cumva, suparand pe Dumnezeu, sa ajungi insuti vrednic de ocara. Cand socotesti o ocara cele aduse de Dumnezeu spre invatarea si folosul tau, gan-deste-te ce sfarsit poate avea acest gand nesocotit!
Daca vrei sa vezi pe cei care sunt cu adevarat vrednici de ras si de ocara, atunci asculta! Voi incerca sa-ti arat prin grai cateva exemple din multele de acest fel. Uita-te la cei innebuniti de frumusetea femeilor, la cei innebuniti dupa averi, la indragostitii de slava desarta, la cei care prefera sa faca si sa sufere orice de dragul femeilor, al banilor si al slavei; uita-te la cei mistuiti de invidie, la cei ce uneltesc impotriva oamenilor care nu le-au facut nici un rau, la cei posomorati fara pricina, la cei care se dau in vant dupa desertaciunile vietii. Acesti oameni si faptele unor astfel de oameni sunt fapte de nebunie si vrednice de osanda; aceste fapte sunt vrednice de ocara, de rusine si de ras. Dar daca cineva, bolnav de duca-se pe pustii, savarseste in viata, chiar asa bolnav, fapte pline de intelepciune, nu numai ca nu-i drept sa fie ocarat, ci, dimpotriva, sa fie admirat si incununat de toti, deoarece inlantuit cu atatea legaturi alearga pe un drum atat de obositor si se urca pe calea povarnita si anevoioasa a virtutii.
Dar nu stiu cum de era aproape sa uit si un alt lucru prin care intreci pe frati: chiar de ai pacatui, iti este usor sa lepezi pacatele datorita asupririi la care esti supus. Iar dovada afirmatiei mele sunt cele ce-ti spuneam mai inainte, cand ara vobit despre saracul Lazar si despre desfranatul din Corint.
Imi vorbesti apoi de o alta pricina a tristetii tale, si-mi spui:
- Ma tem de tatal meu. Daca pot suporta cu rabdare suferintele mele, cum voi suferi cu usurinta nenorocirea si furia lui cand va afla ce-i cu mine? Din fericire, pana acum n-a aflat nimic.
- Este o mare nesocotinta sa te intristezi si sa plangi pentru cele ce se vor intampla mai tarziu sau nu se vor mtampla niciodata. De unde stim ca tatal tau va afla vreodata de cele intamplate? Dar mai bine sa presupunem, daca vrei, ca tatal tau va afla si ca se va supara groaznic. Te laud cand te vad ca te intristezi si suferi pentru necazurile tatalui tau, dar nu pot pretinde sa faci asta spre paguba ta. Cei care gandesc cele ceresti, si nu cele pamantesti, nu trebuie sa-si stapaneasca numai mania, pofta si celelalte patimi, ci si tristetea. Tristetea ne pricinuieste mai mari necazuri decat celelalte patimi si trebuie sa ne impotrivim ei cu barbatie daca vrem sa nu pierim cu desavarsire. Daca tu insuti ai fi voit sa pricinuiesti tatalui tau aceste neplaceri, ar fi fost cu cale sa te temi si sa tremuri, pentru ca ai fi fost pricina unei atat de mari pierderi. Dar daca tatal tau vrea sa-si strapunga de bunavoie inima sa cu cele mai cumplite chinuri, tu n-ai de ce sa te intristezi, decat doar atat cat se cuvine sa ia un fiu parte la durerea tatalui sau. In afara de asta, nici nu stim ce va spune si ce va simti tatal tau cand va afla cele ce se petrec cu tine. De multe ori lucrurile se intampla cu totul altfel de cum ne asteptam. Teama ta face parte din cele ce se intampla in chip cu totul neobisnuit si rar; sustinerea mea insa face parte din cele obisnuite si posibile. Pe ce ma intemeiez cand spun acest lucru? Iata pe ce! Tatal tau mai are si alti copii, nelegitimi, de care are foarte multa grija; dragostea de ei va pune in umbra supararea pricinuita de boala ta. Nu te intrista deci zadarnic de grijile ce le va avea tatal tau! Daca trebuie intr-adevar sa te intristezi din pricina tatalui tau, atunci intristeaza-te din pricina cheltuielilor lui nechibzuite, din pricina chefurilor lui, din pricina ingamfarii lui, din pricina asprimii fata de cei de sub stapanirea lui, din pricina desfranarii care-l stapaneste si acum. Socotesti oare, ca-i mic raul ce-l savarseste cand, in timp ce mama ta traieste in casa cu el, tatal tau traieste in desfranare cu o fata si da nastere unor copii nelegitimi? Aceste fapte sunt vrednice de plans; aceste fapte sunt vrednice de lacrimi; sunt rele invederate, rele care intr-adevar se infaptuiesc; cele ce va face tatal tau cand va auzi de boala ta poate ca vor fi rele, poate ca nu vor fi rele; dar deocamdata este o mare nesocotinta din partea ta sa te chinui pentru niste fapte despre care nu esti sigur ca se vor intampla. Dar sa presupunem ca tatal tau se va infuria, ba chiar foarte tare. Supararea si necazul tatalui tau se vor sfarsi foarte curand si se vor stinge inainte de a se aprinde bine. Unui om care se gandeste sa traiasca in cat mai mare desfatare, care-i ocupat cu atatea treburi, care hraneste paraziti si lingusitori, care arde de dragul fetei cu care traieste, de la care are si copii nelegitimi, acestui om, chiar daca va afla de boala ta, ea ii va face o impresie mica si fara importanta. Concluzia aceasta o trag nu numai pe temeiul celor spuse de mine, dar si pe temeiul purtarii de pana acum a tatalui tau. Stii, intr-adevar, stii foarte bine ca, inainte de a intra in monahism; te iubea foarte mult, te socotea inima lui; dar cand ai imbratisat viata monahala, toata dragostea lui s-a stins; socotea ca ai savarsit o fapta rusinoasa, nevrednica de stralucirea stramosilor; spunea ca i-ai facut de rusine cinstea si slava lui. Daca nu l-ar fi silit legatura fireasca dintre parinte si fiu, poate ca te-ar fi dezmostenit. in sfarsit, daca nu sunt cu totul lipsit de inima in cele ce voi spune, cred ca tatal tau, cand va afla de boala ta, chiar se va bucura ca ai fost in sfarsit pedepsit pentru ca n-ai vrut sa asculti de sfaturile lui, caci adeseori te ruga si voia sa te intoarca din drumul aspru pe care apucasesi.
Acestea aveam sa-ti spun despre tatal tau si despre frica pe care o ai pentru supararea ce i-ai pricinui-o cand ar afla de boala ta. Si socot indestulatoare cele spuse spre a-ti risipi toata teama pe care ti-o faceai in aceasta privinta.
Dar pentru ca spuneai ca raul cel mai mare, culmea relelor, este acela ca nici nu mai ai vreo nadejde de viitor, si nici nu stii care din doua se va intampla: vei scapa oare vreodata de boala aceasta sau diavolul, care a inceput aceasta lupta impotriva ta, are de gand sa te izbeasca pana la, sfarsitul vietii? In privinta aceasta nici eu insumi nu pot sa spun ceva precis si nici nu pot sa declar ceva despre cele ce se vor petrece in viitor. Stiu insa precis, si-ti cer ca si tu sa ai aceasta incredintare, ca orice s-ar intampla, fie ca te faci sanatos, fie ca vei fi bolnav pana la sfarsitul vietii, va fi spre folosul nostru. Daca vei judeca astfel, vei indeparta si culmea acestor rele, ca sa intrebuintez propriile tale cuvinte.
In afara de aceasta, trebuie sa te gandesti si la aceea ca timpul rasplatirilor si al cununilor este veacul ce va sa fie, pe cand veacul de acum este timpul luptelor si al sudorilor. Fericitul Pavel, voind sa ne faca sa intelegem lucrul acesta, spunea: "Eu asa alerg, si nu la intamplare; asa lovesc cu pumnii, si nu bat cu pumnii in aer; imi chinuiesc trupul si-l supun robiei; ca nu cumva propovaduind altora, eu insumi sa ajung netrebnic". Iar cand a ajuns la sfarsit, a rostit acele fericite cuvinte: "Lupta cea buna m-am luptat, calatoria am savarsit, credinta am pazit, de acum mi s-a gatit cununa dreptatii". Prin aceste cuvinte Fericitul Pavel ne arata ca toata viata noastra trebuie sa fie o lupta, ca toata viata noastra trebuie sa ne obosim daca vrem sa ne desfatam de odihna vesnica si de nenumarate bunatati. Dar daca cineva ar vrea ca trandavind sa se desfateze si de placerile din lumea aceasta, dar si de rasplatirile pregatite in lumea cealalta celor ce se ostenesc, unul ca acesta se insala si se amageste pe sine insusi. Cu noi se intampla acelasi lucru ca si cu atletii: atletul care cauta odihna in timpul concursurilor atletice se incarca de rusine si necinste pentru tot timpul, pe cand cel care sufera cu barbatie in arena orice oboseala, este incununat, slavit si laudat de spectatori si in timpul intrecerilor atletice, si dupa ce s-a sfarsit concursul. Cel care face din timpul hotarat oboselilor timp de odihna, acela va plange, va scrasni din dinti si va suferi cele mai cumplite chinuri, atunci cand ar trebui a se bucure de tihna, pe cand cel care sufera cu draga jima aici pe pamant necazurile si stramtorarile va fi si aici si acolo stralucitor si slavit cu slava cea nemuritoare si adevarata. Daca in viata de toate zilele cel care nu face fiecare lucru la timpul lui nu are nici un folos de pe urma muncii lui, ba, nenumarate neplaceri, cu mult mai mult in cele duhovnicesti va pati la fel cel care nu stie care-i timpul muncii si al ostenelilor, si care-i timpul rasplatirii si al odihnei. Hristos a spus: "In lume necazuri veti avea". Fericitul Pavel a spus: Si toti care voiesc sa traiasca cu cucernicie in Hristos Iisus vor fi prigoniti". Pavel n-a vorbit numai de prigonirile oamenilor, ci si de uneltirile demonilor. Iov a spus: "Viata omului pe pamant este o lupta". Pentru ce te intristezi deci cand esti stramtorat si prigonit in timpul hotarat necazurilor? Atunci ar trebui sa te intristezi, daca am face timp de desfatare si de tihna timpul despre care Hristos a spus ca este timp de necaz, daca ne-am trandavi in timpul in care ni s-a poruncit sa ne luptam si sa ne ostenim, daca am merge pe calea cea larga, cand Hristos ne-a poruncit sa mergem pe calea cea stramta. Daca am face asa, atunci neaparat ar urma sa fim pedepsiti in veacul ce va sa fie.
Dar ai putea sa-mi pui urmatoarea intrebare:
- Ce ai de spus insa despre cei care merg si in viata de aici pe calea cea larga, si se vor odihni si in viata de dincolo?
- Care-i omul acesta? Eu pun temei numai pe cuvantul lui Hristos, Care a spus ca ingusta si stramta este calea care duce la viata. Si stie oricine ca nu este cu putinta sa mergi in toata voia pe o cale stramta. Daca la concursurile atletice, unde luptatorii sunt oameni, nimeni nu primeste cununa pe frunte fara oboseli si sudoare, cum este cu putinta ca in lupta pentru virtute, unde puterile cele rele se lupta cu noi, sa biruim furia lor fara necazuri si fara stramtorari?
Sfantul Ioan Gura de Aur
joi, 30 octombrie 2008
CE E FRUMOS,ŞI MIE ÎMI PLACE:ROMÂNIA!
Milioane de români au plecat din ţara pe care Eu o iubesc.Milioane de creştini,credincioşi,aniversează sărbătorile creştine prin locuri străine,acolo unde dorul de ţară devine uneori insuportabil.Aşa este,aveţi o ţară atât de frumoasă,însă nu s-a priceput nimeni până acum să vă dea voie ca să vă bucuraţi de ea şi de frumuseţile ei.Însă eu ştiu că într-o bună zi,mai curând decât credeţi,veţi trăi fără lipsuri şi fără griji în locurile acestea alese de Mine.
Credinţa voastră Mă va ajuta să vă fericesc cu îndurarea Mea,cu milostenia şi mai ales cu dragostea pe care din păcate,unii conducători ai voştri nu ştiu şi nu se pricep încă să v-o arate.
Că sunteţi deasupra altora ca averi,că sunteţi oameni simpli,care nu vor îndestulare inutilă,că sunteţi săraci ori orfani,ori ologi ori pedepsiţi de soartă cu boli nedorite pentru o viaţă chinuită,că sunteţi sănătoşi şi fericiţi,în faţa Mea toţi sunteţi OAMENI şi nu voi alege după comorile voastre ci după cum mi-aţi respectat dorinţa,când v-am spus CELE 10 PORUNCI,să fiţi milostivi,să nu vă învrăjbiţi în zadar între voi,să nu vorbiţi urât şi să nu faceţi rău celui de lângă voi.
Dacă pământul freamătă sub voi,şi unora li se năruiesc casele,ajutaţi-i neîncetat cu milostenia şi mai ales bunătatea voastră.Dacă arde casa vecinului,sări repede şi du apă multă ca să stingă focul mai repede.Dacă vezi un olog,ajută-l să meargă cu înţelegerea ta,dacă vezi un orb,ajută-l să vadă prin vorbă bună,dacă vezi unul că huleşte şi se comportă în fel şi chip,domoleşte-l cu omenie;dacă vezi unul fără pâine,dă-i o felie şi pune-l să muncească pentru ea,aşa va şti cum se câştigă,dacă este în putinţă;dacă vezi un bătrân că plânge,du-i o cană cu apă şi alintă-l cu tinereţea şi cu sufletul tău;dacă vezi un om necăjit,descreţeşte-i fruntea cu blândeţe şi spune-i să zâmbească cu încredere pentru că nu aduce anul ce poate aduce clipa...
Românii sunt un popor ales.Ei s-au împrăştiat acum în toate cele patru zări,departe poate de căldura mamei,soţiei,copilului,fratelui,surorii...oricât de bine le-ar fi celor plecaţi,în clipele de odihnă,tot le miroase pâinea românească...tot la fotografiile din ţara lor se vor uita cu jind şi când îşi vor aduce aminte că au plecat doar ca să scape de griji şi de lipsuri,când anii vor trece,măcar pentru ultima oară tot se vor întoarce în ţara pe care Eu am ales-o,România.
Credinţa voastră Mă va ajuta să vă fericesc cu îndurarea Mea,cu milostenia şi mai ales cu dragostea pe care din păcate,unii conducători ai voştri nu ştiu şi nu se pricep încă să v-o arate.
Că sunteţi deasupra altora ca averi,că sunteţi oameni simpli,care nu vor îndestulare inutilă,că sunteţi săraci ori orfani,ori ologi ori pedepsiţi de soartă cu boli nedorite pentru o viaţă chinuită,că sunteţi sănătoşi şi fericiţi,în faţa Mea toţi sunteţi OAMENI şi nu voi alege după comorile voastre ci după cum mi-aţi respectat dorinţa,când v-am spus CELE 10 PORUNCI,să fiţi milostivi,să nu vă învrăjbiţi în zadar între voi,să nu vorbiţi urât şi să nu faceţi rău celui de lângă voi.
Dacă pământul freamătă sub voi,şi unora li se năruiesc casele,ajutaţi-i neîncetat cu milostenia şi mai ales bunătatea voastră.Dacă arde casa vecinului,sări repede şi du apă multă ca să stingă focul mai repede.Dacă vezi un olog,ajută-l să meargă cu înţelegerea ta,dacă vezi un orb,ajută-l să vadă prin vorbă bună,dacă vezi unul că huleşte şi se comportă în fel şi chip,domoleşte-l cu omenie;dacă vezi unul fără pâine,dă-i o felie şi pune-l să muncească pentru ea,aşa va şti cum se câştigă,dacă este în putinţă;dacă vezi un bătrân că plânge,du-i o cană cu apă şi alintă-l cu tinereţea şi cu sufletul tău;dacă vezi un om necăjit,descreţeşte-i fruntea cu blândeţe şi spune-i să zâmbească cu încredere pentru că nu aduce anul ce poate aduce clipa...
Românii sunt un popor ales.Ei s-au împrăştiat acum în toate cele patru zări,departe poate de căldura mamei,soţiei,copilului,fratelui,surorii...oricât de bine le-ar fi celor plecaţi,în clipele de odihnă,tot le miroase pâinea românească...tot la fotografiile din ţara lor se vor uita cu jind şi când îşi vor aduce aminte că au plecat doar ca să scape de griji şi de lipsuri,când anii vor trece,măcar pentru ultima oară tot se vor întoarce în ţara pe care Eu am ales-o,România.
marți, 28 octombrie 2008
ASTEPT LA SPOVEDANIE CATIVA ROMANI
Vreau sa stiu si eu cine a falimentat Bancorex?Si Banca Albina,F.M.I-ul,cine a luat din banii poporului si s-a indestulat peste masura,cine a tras in voi in ziua de 22?Cine a trimis minerii cu bate in Piata Universitatii,cine a hulit contra Mea si a spus ca in Romania nu este coruptie?Cine a impiedicat Legea Lustratiei si punerea in practica a Punctului 8 de la Timisoara?Cine traieste din chirii de prost gust si citeste presa in timpul sedintelor parlamentare?Cine vorbeste urat cu voi si va face ori bai animalule,ori tiganca imputita,ori gaozari,ori mai stiu eu cum?Cei care se stiu vinovati sa marturiseasca caci numai asa vor obtine Iertarea Mea!
Cine castiga peste masura si va da numai farame din propriile lor legi?De ce in Romania unii sunt ca sa zic asa mai egali decat ceilalti?De ce aveti atatea biruri,pentru caldura,pentru lumina,pentru de-ale gurii,de ce sunt taxe pentru hrana,de ce adaugati valori care sa infometeze norodul?De ce aveti printre voi calaii morali ai trecutului si le mai puneti si flori in piept catesi trei?De ce tinerii vostri pleaca si se stramuta prin locuri straine,ca sa se puna chezas altora,cu sudoarea si cu disperarea lor?De ce ma maniati?
Am vazut cativa prunci care cautau pe fundul farfuriei o bucatica de carne si nu au gasit-o si am mai vazut cum pacatosii mai mari ieseau cu sacosele pline pe poarta in timp ce micutii plangeau si se imbolnaveau de foame si de frig,mereu straini si orfani,fara de voia lor si mai ales a Mea.
Am vazut ologi,orbi,nebuni,marginalizati si uitati de cine nu trebuie in singuratatea si in vesnica suferinta...pe aceia o sa-i las in Eden dar pe cei care i-au osandit la amar si la foamete si la boala,nu-i vor ierta daca nu se vor cai cat de curand si nu vor pleca sa lase in fruntea voastra pe cei care va pot schimba viata in bine.Cine sunt aceia doar Eu stiu si in gandurile Mele socot ca a sosit ceasul sa asez lucrurile in asa fel incat sa nu mai vad lacrimi,sa nu mai aud de vreo suferinta nemeritata,sa nu mai vad familii destramandu-se si lasand copiii nauciti,sa nu mai vad infruptarea celor ce va mint cu zambetul pe buze la radio sau la televizor.
Uniti-va si ajutati pe cei sarmani,care au ramas fara case la inundatii si la incendii si la cutremure,ajutati pe cei neputinciosi si duceti-le si lor o bucata de paine din painea voastra cea de toate zilele,ingrijiti pe cei bolnavi si dati viata frumusetii sufletesti pe care v-am daruit-o!
Astept pe cei rai,care v-au adus minciuna,care v-au fagaduit lucruri niciodata implinite,care au castigat intr-o luna cat voi intr-o viata,sa vina la Mine si sa marturiseasca!Apoi sa va lase in pace si liniste,in adevar si multumire,asa cum mi-am dorit eu cand am creat Omul!
Amin!
P.S.Adevarul,credinta si bunatatea sufleteasca sa fie cu voi acum si pentru totdeauna in Vecii Vecilor!
Cine castiga peste masura si va da numai farame din propriile lor legi?De ce in Romania unii sunt ca sa zic asa mai egali decat ceilalti?De ce aveti atatea biruri,pentru caldura,pentru lumina,pentru de-ale gurii,de ce sunt taxe pentru hrana,de ce adaugati valori care sa infometeze norodul?De ce aveti printre voi calaii morali ai trecutului si le mai puneti si flori in piept catesi trei?De ce tinerii vostri pleaca si se stramuta prin locuri straine,ca sa se puna chezas altora,cu sudoarea si cu disperarea lor?De ce ma maniati?
Am vazut cativa prunci care cautau pe fundul farfuriei o bucatica de carne si nu au gasit-o si am mai vazut cum pacatosii mai mari ieseau cu sacosele pline pe poarta in timp ce micutii plangeau si se imbolnaveau de foame si de frig,mereu straini si orfani,fara de voia lor si mai ales a Mea.
Am vazut ologi,orbi,nebuni,marginalizati si uitati de cine nu trebuie in singuratatea si in vesnica suferinta...pe aceia o sa-i las in Eden dar pe cei care i-au osandit la amar si la foamete si la boala,nu-i vor ierta daca nu se vor cai cat de curand si nu vor pleca sa lase in fruntea voastra pe cei care va pot schimba viata in bine.Cine sunt aceia doar Eu stiu si in gandurile Mele socot ca a sosit ceasul sa asez lucrurile in asa fel incat sa nu mai vad lacrimi,sa nu mai aud de vreo suferinta nemeritata,sa nu mai vad familii destramandu-se si lasand copiii nauciti,sa nu mai vad infruptarea celor ce va mint cu zambetul pe buze la radio sau la televizor.
Uniti-va si ajutati pe cei sarmani,care au ramas fara case la inundatii si la incendii si la cutremure,ajutati pe cei neputinciosi si duceti-le si lor o bucata de paine din painea voastra cea de toate zilele,ingrijiti pe cei bolnavi si dati viata frumusetii sufletesti pe care v-am daruit-o!
Astept pe cei rai,care v-au adus minciuna,care v-au fagaduit lucruri niciodata implinite,care au castigat intr-o luna cat voi intr-o viata,sa vina la Mine si sa marturiseasca!Apoi sa va lase in pace si liniste,in adevar si multumire,asa cum mi-am dorit eu cand am creat Omul!
Amin!
P.S.Adevarul,credinta si bunatatea sufleteasca sa fie cu voi acum si pentru totdeauna in Vecii Vecilor!
luni, 27 octombrie 2008
ROMANIA,O TARA BOGATA SI FRUMOASA CU SARACI MULTI
De-a lungul secolelor,aceste locuri daruite de Mine cu munti,cu dealuri,cu campii rodnice,au fost tinta lacomiei marilor imperii.Si totusi,Romania nu a secatuit.Ea continua sa fie la fel de frumoasa si de bogata insa vad cu dezamagire ca numai pentru unii.Vad ca aveti topuri 300 ale milionarilor,aveti magnati in petrol si terenuri,aveti oameni bogati mai multi decat am putut sa imi imaginez si atunci,nu pot sa nu Ma intreb:de ce sunt in Romania atatea milioane de saraci?De ce ceea ce v-am daruit nu va ajunge tuturor?De ce trebuie sa plecati in tari straine ca sa slugariti pe altii,in loc sa aveti grija de meleagurile voastre?De ce unii castiga cat 100 de crestini odata numai din pensie?De ce aveti un salariu minim atat de mic?De ce faceti risipa prin reprezentantii vostri pentru deplasari,diurne,masini de lux si cate si mai cate?Voi,cei care va indestulati din sudoarea atator milioane de muritori,chiar nu va temeti de mania Mea?De ce nu spuneti adevarul despre 1989?De ce va certati toata ziua la televizor si prin ziare in loc sa va ocupati de suferinta romanilor simpli?
Ochiul meu vede multe la voi,vede suferinta oamenilor loviti de naprasnice inundatii,de lacrimi care curg pe obrazul parintilor care si-au pierdut in valtoarea apelor munca de o viata si voi,cei 322,sau 400,sau cati mai sunteti,va luati mereu vacante si vi le mai si platiti.Va votati singuri lefurile si va mai mira nemultumirile sindicatelor.Va duceti la Biserica doar din fatarnicie,ca sa va vada lumea,alegatorii,nu Eu,cel care va privesc de Sus si va spun de acum:opriti suferinta romanilor!Opriti-va lacomia!Dati legi drepte si drept voi fi abia atunci si Eu cu voi,intru Iertarea pacatelor care va sunt multe,inca nespuse,negraite si ascunse norodului care inca mai are incredere in voi.Nu dezamagiti mamele care asteapta ajutor pentru copiii lor prin alocatii mai mari!Nu dezamagiti sinistratii care se afla in prag de iarna si nu stiu cum sa isi impace copiii,fiindca le e frig si le este foame...
Priviti-va in oglinda inainte sa va duceti in distractie sau cine stie ce loc unde privirilor voastre va sunt ascunse problemele oamenilor...insa nu uitati ca in timp ce voi va certati,in timp ce voi va alcatuiti vorba cu mestesug si poate cu viclesug,in alt colt de lume,chiar in Romania,un copil plange fiindca nu are o paine pe masa,o batrana plange fiindca nu are cine sa o ajute cu mai mult maruntis,un tanar disperat se poate sinucide fiindca nu isi gaseste de lucru ca sa poata subzista...da...e mai bine ca altadata,e mai mare bugetul tarii,insa nu va imbatati cu apa rece si nu uitati ca cifrele sunt una si realitatea crunta este alta.
Eu atat va spun:luati aminte la nevoile norodului si fiti si voi in nevoie ca saracii cu salarii de mizerie,ca sa-i intelegeti mai bine...
Daca voi credeti in Mine,atunci credeti si in suferinta si necazurile celor care v-au ales si alungati-le temerile viitorului nesigur.Pentru ei si pentru mantuirea voastra!
Ochiul meu vede multe la voi,vede suferinta oamenilor loviti de naprasnice inundatii,de lacrimi care curg pe obrazul parintilor care si-au pierdut in valtoarea apelor munca de o viata si voi,cei 322,sau 400,sau cati mai sunteti,va luati mereu vacante si vi le mai si platiti.Va votati singuri lefurile si va mai mira nemultumirile sindicatelor.Va duceti la Biserica doar din fatarnicie,ca sa va vada lumea,alegatorii,nu Eu,cel care va privesc de Sus si va spun de acum:opriti suferinta romanilor!Opriti-va lacomia!Dati legi drepte si drept voi fi abia atunci si Eu cu voi,intru Iertarea pacatelor care va sunt multe,inca nespuse,negraite si ascunse norodului care inca mai are incredere in voi.Nu dezamagiti mamele care asteapta ajutor pentru copiii lor prin alocatii mai mari!Nu dezamagiti sinistratii care se afla in prag de iarna si nu stiu cum sa isi impace copiii,fiindca le e frig si le este foame...
Priviti-va in oglinda inainte sa va duceti in distractie sau cine stie ce loc unde privirilor voastre va sunt ascunse problemele oamenilor...insa nu uitati ca in timp ce voi va certati,in timp ce voi va alcatuiti vorba cu mestesug si poate cu viclesug,in alt colt de lume,chiar in Romania,un copil plange fiindca nu are o paine pe masa,o batrana plange fiindca nu are cine sa o ajute cu mai mult maruntis,un tanar disperat se poate sinucide fiindca nu isi gaseste de lucru ca sa poata subzista...da...e mai bine ca altadata,e mai mare bugetul tarii,insa nu va imbatati cu apa rece si nu uitati ca cifrele sunt una si realitatea crunta este alta.
Eu atat va spun:luati aminte la nevoile norodului si fiti si voi in nevoie ca saracii cu salarii de mizerie,ca sa-i intelegeti mai bine...
Daca voi credeti in Mine,atunci credeti si in suferinta si necazurile celor care v-au ales si alungati-le temerile viitorului nesigur.Pentru ei si pentru mantuirea voastra!
SFARSITUL LUMII NU VA VENI NICIODATA,POATE AL CIVILIZATIEI VOASTRE
Am vazut ca va temeti si ca discutati totodata foarte mult despre Apocalipsa.Ei bine,diferitele culte care propovaduiesc idei contrare Mie,vor suferi amarnic.Sfarsitul Lumii nu va veni niciodata,pentru ca totul se perpetueaza.In schimb,candva,poate peste mii si mii de ani,civilizatia voastra ar putea disparea nu din cauza sau din vointa Mea ci din a voastra,datorita relelor pe care le faceti. Va certati,huliti,aveti violenta in familie,intre popoare,aveti razboaie inutile si copii care pur si simplu mor de foame,aveti conducatori care iau decizii gresite,crezandu-se deasupra Mea,aveti lacrimi,durere,tristete si suferinta.De aceea voi insi-va puteti grabi Apocalipsa,prin lipsa credintei voastre in Mine si in lucrurile frumoase pentru care v-am creat si v-am lasat sa stapaniti acest pamant!
Aveti ura,dusmanie,intriga,lacomie,ma doare ca nu toti sunteti vinovati de viata grea pe care o duceti ci va este influentata de oameni care se cred nemuritori in functiile lor...dar va veni si ziua Dreptatii,si in acea zi,vreau sa vad numai zambet si fericire,pace si intelegere,iubire si afectiune intre voi si fata de semenii vostri!
Nu voi distruge lumea,ea se poate distruge si singura!Credeti in Mine si astfel voi fi alaturi de voi in toate zilele pana la sfarsitul veacurilor!
Amintiti-va din cele de mai jos de inceputuri create de Mine si luati aminte!
Aveti ura,dusmanie,intriga,lacomie,ma doare ca nu toti sunteti vinovati de viata grea pe care o duceti ci va este influentata de oameni care se cred nemuritori in functiile lor...dar va veni si ziua Dreptatii,si in acea zi,vreau sa vad numai zambet si fericire,pace si intelegere,iubire si afectiune intre voi si fata de semenii vostri!
Nu voi distruge lumea,ea se poate distruge si singura!Credeti in Mine si astfel voi fi alaturi de voi in toate zilele pana la sfarsitul veacurilor!
Amintiti-va din cele de mai jos de inceputuri create de Mine si luati aminte!
GENEZA-FRAGMENTE
. La început, Dumnezeu a facut cerurile si pamântul.
2. Pamântul era pustiu si gol; peste fata adâncului de ape era întuneric, si Duhul lui Dumnezeu se misca pe deasupra apelor.
3. Dumnezeu a zis: "Sa fie lumina!" Si a fost lumina.
4. Dumnezeu a vazut ca lumina era buna; si Dumnezeu a despartit lumina de întuneric.
5. Dumnezeu a numit lumina zi, iar întunericul l-a numit noapte. Astfel a fost o seara, si apoi a fost o dimineata; aceasta a fost ziua întâi.
6. Dumnezeu a zis: "Sa fie o întindere între ape, si ea sa desparta apele de ape."
7. Si Dumnezeu a facut întinderea, si ea a despartit apele care sunt dedesubtul întinderii de apele care sunt deasupra întinderii. Si asa a fost.
8. Dumnezeu a numit întinderea cer. Astfel, a fost o seara, si apoi a fost o dimineata: aceasta a fost ziua a doua.
9. Dumnezeu a zis: "Sa se strânga la un loc apele care sunt dedesubtul cerului, si sa se arate uscatul!" Si asa a fost.
10. Dumnezeu a numit uscatul pamânt, iar gramada de ape a numit-o mari. Dumnezeu a vazut ca lucrul acesta era bun.
11. Apoi Dumnezeu a zis: "Sa dea pamântul verdeata, iarba cu samânta, pomi roditori, care sa faca rod dupa soiul lor si care sa aiba în ei samânta lor pe pamânt." Si asa a fost.
12. Pamântul a dat verdeata, iarba cu samânta dupa soiul ei, si pomi care fac rod si care îsi au samânta în ei, dupa soiul lor. Dumnezeu a vazut ca lucrul acesta era bun.
13. Astfel, a fost o seara, si apoi a fost o dimineata: aceasta a fost ziua a treia.
14. Dumnezeu a zis: "Sa fie niste luminatori în întinderea cerului, ca sa desparta ziua de noapte; ei sa fie niste semne care sa arate vremurile, zilele si anii;
15. si sa slujeasca de luminatori în întinderea cerului, ca sa lumineze pamântul." Si asa a fost.
16. Dumnezeu a facut cei doi mari luminatori, si anume: luminatorul cel mai mare ca sa stapâneasca ziua, si luminatorul cel mai mic ca sa stapâneasca noaptea; a facut si stelele.
17. Dumnezeu i-a asezat în întinderea cerului, ca sa lumineze pamântul,
18. sa stapâneasca ziua si noaptea si sa desparta lumina de întuneric. Dumnezeu a vazut ca lucrul acesta era bun.
19. Astfel, a fost o seara, si apoi a fost o dimineata: aceasta a fost ziua a patra.
20. Dumnezeu a zis: "Sa misune apele de vietuitoare, si sa zboare pasari deasupra pamântului pe întinderea cerului."
21. Dumnezeu a facut pestii cei mari si toate vietuitoarele care se misca si de care misuna apele, dupa soiurile lor; a facut si orice pasare înaripata dupa soiul ei. Dumnezeu a vazut ca erau bune.
22. Dumnezeu le-a binecuvântat, si a zis: "Cresteti, înmultiti-va, si umpleti apele marilor; sa se înmulteasca si pasarile pe pamânt."
23. Astfel a fost o seara, si apoi a fost o dimineata: aceasta a fost ziua a cincea.
24. Dumnezeu a zis: "Sa dea pamântul vietuitoare dupa soiul lor, vite târâtoare si fiare pamântesti, dupa soiul lor." Si asa a fost.
25. Dumnezeu a facut fiarele pamântului dupa soiul lor, vitele dupa soiul lor si toate târâtoarele pamântului dupa soiul lor. Dumnezeu a vazut ca erau bune.
26. Apoi Dumnezeu a zis: "Sa facem om dupa chipul Nostru, dupa asemanarea Noastra; el sa stapâneasca peste pestii marii, peste pasarile cerului, peste vite, peste tot pamântul si peste toate târâtoarele care se misca pe pamânt."
27. Dumnezeu a facut pe om dupa chipul Sau, l-a facut dupa chipul lui Dumnezeu; parte barbateasca si parte femeiasca i-a facut.
28. Dumnezeu i-a binecuvântat si Dumnezeu le-a zis: "Cresteti, înmultiti-va, umpleti pamântul, si supuneti-l; si stapâniti peste pestii marii, peste pasarile cerului, si peste orice vietuitoare care se misca pe pamânt."
29. Si Dumnezeu a zis: "Iata ca v-am dat orice iarba care face samânta si care este pe fata întregului pamânt, si orice pom, care are în el rod cu samânta: aceasta sa fie hrana voastra."
30. Iar tuturor fiarelor pamântului, tuturor pasarilor cerului, si tuturor vietatilor care se misca pe pamânt, care au în ele o suflare de viata, le-am dat ca hrana toata iarba verde." Si asa a fost.
31. Dumnezeu S-a uitat la tot ce facuse, si iata ca erau foarte bune. Astfel a fost o seara, si apoi a fost o dimineata: aceasta a fost ziua a sasea.
Astfel au fost sfârsite cerurile si pamântul, si toata ostirea lor.
2. În ziua a saptea, Dumnezeu a sfârsit lucrarea pe care o facuse; si în ziua a saptea S-a odihnit de toata lucrarea Lui pe care o facuse.
3. Dumnezeu a binecuvântat ziua a saptea si a sfintit-o, pentru ca în ziua aceasta S-a odihnit de toata lucrarea Lui, pe care o zidise si o facuse.
4. Iata istoria cerurilor si a pamântului, când au fost facute.
5. În ziua când a facut Domnul Dumnezeu un pamânt si ceruri, nu era înca pe pamânt nici un copacel de câmp si nici o iarba de pe câmp nu încoltea înca: fiindca Domnul Dumnezeu nu daduse înca ploaie pe pamânt si nu era nici un om ca sa lucreze pamântul.
6. Ci un abur se ridica de pe pamânt si uda toata fata pamântului.
7. Domnul Dumnezeu a facut pe om din tarâna pamântului, i-a suflat în nari suflare de viata, si omul s-a facut astfel un suflet viu.
8. Apoi Domnul Dumnezeu a sadit o gradina în Eden, spre rasarit; si a pus acolo pe omul pe care-l întocmise.
9. Domnul Dumnezeu a facut sa rasara din pamânt tot felul de pomi, placuti la vedere si buni la mâncare, si pomul vietii în mijlocul gradinii, si pomul cunostintei binelui si raului.
10. Un râu iesea din Eden si uda gradina; si de acolo se împartea si se facea patru brate.
11. Numele celui dintâi este Pison; el înconjoara toata tara Havila, unde se gaseste aur.
12. Aurul din tara aceasta este bun. Acolo se gaseste si bedelion si piatra de onix.
13. Numele râului al doilea este Ghihon; el înconjoara toata tara Cus.
14. Numele celui de-al treilea este Hidechel: el curge la rasaritul Asiriei. Al patrulea râu este Eufratul.
15. Domnul Dumnezeu a luat pe om si l-a asezat în gradina Edenului, ca s-o lucreze si sa o pazeasca.
16. Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: "Poti sa manânci dupa placere din orice pom din gradina,
17. dar din pomul cunostintei binelui si raului sa nu manânci, caci în ziua în care vei mânca din el, vei muri negresit."
18. Domnul Dumnezeu a zis: "Nu este bine ca omul sa fie singur; am sa-i fac un ajutor potrivit pentru el."
19. Domnul Dumnezeu a facut din pamânt toate fiarele câmpului si toate pasarile cerului; si le-a adus la om, ca sa vada cum are sa le numeasca; si orice nume pe care-l dadea omul fiecarei vietuitoare, acela-i era numele.
20. Si omul a pus nume tuturor vitelor, pasarilor cerului si tuturor fiarelor câmpului; dar, pentru om, nu s-a gasit nici un ajutor care sa i se potriveasca.
21. Atunci Domnul Dumnezeu a trimis un somn adânc peste om, si omul a adormit. Domnul Dumnezeu a luat una din coastele lui si a închis carnea la locul ei.
22. Din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a facut o femeie si a adus-o la om.
23. Si omul a zis: "Iata în sfârsit aceea care este os din oasele mele si carne din carnea mea! Ea se va numi femeie, pentru ca a fost luata din om."
24. De aceea va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa, se va lipi de nevasta-sa, si se vor face un singur trup.
2. Pamântul era pustiu si gol; peste fata adâncului de ape era întuneric, si Duhul lui Dumnezeu se misca pe deasupra apelor.
3. Dumnezeu a zis: "Sa fie lumina!" Si a fost lumina.
4. Dumnezeu a vazut ca lumina era buna; si Dumnezeu a despartit lumina de întuneric.
5. Dumnezeu a numit lumina zi, iar întunericul l-a numit noapte. Astfel a fost o seara, si apoi a fost o dimineata; aceasta a fost ziua întâi.
6. Dumnezeu a zis: "Sa fie o întindere între ape, si ea sa desparta apele de ape."
7. Si Dumnezeu a facut întinderea, si ea a despartit apele care sunt dedesubtul întinderii de apele care sunt deasupra întinderii. Si asa a fost.
8. Dumnezeu a numit întinderea cer. Astfel, a fost o seara, si apoi a fost o dimineata: aceasta a fost ziua a doua.
9. Dumnezeu a zis: "Sa se strânga la un loc apele care sunt dedesubtul cerului, si sa se arate uscatul!" Si asa a fost.
10. Dumnezeu a numit uscatul pamânt, iar gramada de ape a numit-o mari. Dumnezeu a vazut ca lucrul acesta era bun.
11. Apoi Dumnezeu a zis: "Sa dea pamântul verdeata, iarba cu samânta, pomi roditori, care sa faca rod dupa soiul lor si care sa aiba în ei samânta lor pe pamânt." Si asa a fost.
12. Pamântul a dat verdeata, iarba cu samânta dupa soiul ei, si pomi care fac rod si care îsi au samânta în ei, dupa soiul lor. Dumnezeu a vazut ca lucrul acesta era bun.
13. Astfel, a fost o seara, si apoi a fost o dimineata: aceasta a fost ziua a treia.
14. Dumnezeu a zis: "Sa fie niste luminatori în întinderea cerului, ca sa desparta ziua de noapte; ei sa fie niste semne care sa arate vremurile, zilele si anii;
15. si sa slujeasca de luminatori în întinderea cerului, ca sa lumineze pamântul." Si asa a fost.
16. Dumnezeu a facut cei doi mari luminatori, si anume: luminatorul cel mai mare ca sa stapâneasca ziua, si luminatorul cel mai mic ca sa stapâneasca noaptea; a facut si stelele.
17. Dumnezeu i-a asezat în întinderea cerului, ca sa lumineze pamântul,
18. sa stapâneasca ziua si noaptea si sa desparta lumina de întuneric. Dumnezeu a vazut ca lucrul acesta era bun.
19. Astfel, a fost o seara, si apoi a fost o dimineata: aceasta a fost ziua a patra.
20. Dumnezeu a zis: "Sa misune apele de vietuitoare, si sa zboare pasari deasupra pamântului pe întinderea cerului."
21. Dumnezeu a facut pestii cei mari si toate vietuitoarele care se misca si de care misuna apele, dupa soiurile lor; a facut si orice pasare înaripata dupa soiul ei. Dumnezeu a vazut ca erau bune.
22. Dumnezeu le-a binecuvântat, si a zis: "Cresteti, înmultiti-va, si umpleti apele marilor; sa se înmulteasca si pasarile pe pamânt."
23. Astfel a fost o seara, si apoi a fost o dimineata: aceasta a fost ziua a cincea.
24. Dumnezeu a zis: "Sa dea pamântul vietuitoare dupa soiul lor, vite târâtoare si fiare pamântesti, dupa soiul lor." Si asa a fost.
25. Dumnezeu a facut fiarele pamântului dupa soiul lor, vitele dupa soiul lor si toate târâtoarele pamântului dupa soiul lor. Dumnezeu a vazut ca erau bune.
26. Apoi Dumnezeu a zis: "Sa facem om dupa chipul Nostru, dupa asemanarea Noastra; el sa stapâneasca peste pestii marii, peste pasarile cerului, peste vite, peste tot pamântul si peste toate târâtoarele care se misca pe pamânt."
27. Dumnezeu a facut pe om dupa chipul Sau, l-a facut dupa chipul lui Dumnezeu; parte barbateasca si parte femeiasca i-a facut.
28. Dumnezeu i-a binecuvântat si Dumnezeu le-a zis: "Cresteti, înmultiti-va, umpleti pamântul, si supuneti-l; si stapâniti peste pestii marii, peste pasarile cerului, si peste orice vietuitoare care se misca pe pamânt."
29. Si Dumnezeu a zis: "Iata ca v-am dat orice iarba care face samânta si care este pe fata întregului pamânt, si orice pom, care are în el rod cu samânta: aceasta sa fie hrana voastra."
30. Iar tuturor fiarelor pamântului, tuturor pasarilor cerului, si tuturor vietatilor care se misca pe pamânt, care au în ele o suflare de viata, le-am dat ca hrana toata iarba verde." Si asa a fost.
31. Dumnezeu S-a uitat la tot ce facuse, si iata ca erau foarte bune. Astfel a fost o seara, si apoi a fost o dimineata: aceasta a fost ziua a sasea.
Astfel au fost sfârsite cerurile si pamântul, si toata ostirea lor.
2. În ziua a saptea, Dumnezeu a sfârsit lucrarea pe care o facuse; si în ziua a saptea S-a odihnit de toata lucrarea Lui pe care o facuse.
3. Dumnezeu a binecuvântat ziua a saptea si a sfintit-o, pentru ca în ziua aceasta S-a odihnit de toata lucrarea Lui, pe care o zidise si o facuse.
4. Iata istoria cerurilor si a pamântului, când au fost facute.
5. În ziua când a facut Domnul Dumnezeu un pamânt si ceruri, nu era înca pe pamânt nici un copacel de câmp si nici o iarba de pe câmp nu încoltea înca: fiindca Domnul Dumnezeu nu daduse înca ploaie pe pamânt si nu era nici un om ca sa lucreze pamântul.
6. Ci un abur se ridica de pe pamânt si uda toata fata pamântului.
7. Domnul Dumnezeu a facut pe om din tarâna pamântului, i-a suflat în nari suflare de viata, si omul s-a facut astfel un suflet viu.
8. Apoi Domnul Dumnezeu a sadit o gradina în Eden, spre rasarit; si a pus acolo pe omul pe care-l întocmise.
9. Domnul Dumnezeu a facut sa rasara din pamânt tot felul de pomi, placuti la vedere si buni la mâncare, si pomul vietii în mijlocul gradinii, si pomul cunostintei binelui si raului.
10. Un râu iesea din Eden si uda gradina; si de acolo se împartea si se facea patru brate.
11. Numele celui dintâi este Pison; el înconjoara toata tara Havila, unde se gaseste aur.
12. Aurul din tara aceasta este bun. Acolo se gaseste si bedelion si piatra de onix.
13. Numele râului al doilea este Ghihon; el înconjoara toata tara Cus.
14. Numele celui de-al treilea este Hidechel: el curge la rasaritul Asiriei. Al patrulea râu este Eufratul.
15. Domnul Dumnezeu a luat pe om si l-a asezat în gradina Edenului, ca s-o lucreze si sa o pazeasca.
16. Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: "Poti sa manânci dupa placere din orice pom din gradina,
17. dar din pomul cunostintei binelui si raului sa nu manânci, caci în ziua în care vei mânca din el, vei muri negresit."
18. Domnul Dumnezeu a zis: "Nu este bine ca omul sa fie singur; am sa-i fac un ajutor potrivit pentru el."
19. Domnul Dumnezeu a facut din pamânt toate fiarele câmpului si toate pasarile cerului; si le-a adus la om, ca sa vada cum are sa le numeasca; si orice nume pe care-l dadea omul fiecarei vietuitoare, acela-i era numele.
20. Si omul a pus nume tuturor vitelor, pasarilor cerului si tuturor fiarelor câmpului; dar, pentru om, nu s-a gasit nici un ajutor care sa i se potriveasca.
21. Atunci Domnul Dumnezeu a trimis un somn adânc peste om, si omul a adormit. Domnul Dumnezeu a luat una din coastele lui si a închis carnea la locul ei.
22. Din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a facut o femeie si a adus-o la om.
23. Si omul a zis: "Iata în sfârsit aceea care este os din oasele mele si carne din carnea mea! Ea se va numi femeie, pentru ca a fost luata din om."
24. De aceea va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa, se va lipi de nevasta-sa, si se vor face un singur trup.
DUMNEZEU VORBESTE LUI BASESCU SI LUI GIGI BECALI
Traiane,
sunt sigur dupa ce am studiat cum iti duci traiul ca tu intr-adevar traiesti mai bine decat ceilalti romani.Ai promulgat o lege discriminatorie,puteai sa fii mediator cum zice in Constitutia tarii voastre,insa ai preferat sa faci o majorare de 50% a salariilor profesorilor.Pana aici totul este bine,dar ce vei face daca si celelalte categorii vor cere acelasi lucru?De unde vei lua banii necesari?Cata economie cunosti ca sa iti dai seama daca viitorul guvern se va putea descurca?
Gandeste-te ca unii au salariul minim de numai 500 ron,la astia de ce nu te-ai gandit?Iar tu,Tariceanule,nu mai fi asa strict,pana la urma ti-ai luat si tu si celalalt propriul avion pe banii poporului ca sa te duci in Europa,locul de unde aveti amandoi multe de invatat.
Tara voastra a avut o crestere economica mare,este adevarat,insa v-ati grabit sa castigati voturi in dauna interesului bugetar...chiar sunt curios sa vad daca va fi vreo inflatie si chiar vreau sa vad cine va trai bine de acum inainte.Am zis.
Gigi,
tu conduci un partid si un club.Spui mereu ca tu crezi in Mine insa uite ce faci...ca sa ai Iertarea mea,trebuie sa te tii de cuvant si sa te duci degraba la batrana din Ardeal care ia numai 3 lei pensie si sa o ajuti si tu.Apoi,in judetul Dambovita,in satul Sacuieni din Gura Ocnitei,oamenii asteapta sa le termini tu o biserica la fel ca cei din Moreni,acelasi judet,carora le-ai promis ca le vei finaliza biserica de la fostul lac.Doar dupa aceste doua fapte vei putea sa te apropii de inima Mea si calea este lunga,fiindca mai ai multe lucruri de facut,daca ti-am dat averi,trebuie sa iti dau si de lucru.Lasa fotbalul,acolo angajeaza-ti scouteri care sa iti aduca jucatori buni,nu iti mai baga nasul peste antrenori,si in divizia C daca ajungi,lasa antrenorii sa isi faca treaba pana la capat,tu ai alte lucruri mai bune de facut,cu adevarat marete,banii tai sunt pentru oamenii sarmani,pentru lacasurile Mele ramase neterminate,o sa te anunt la momentul potrivit unde trebuie sa te duci si ce trebuie sa faci.Altfel,te tai de la portie,ia aminte!
Ce ai facut pana acum este abia inceputul,mai este mult pana cand vei reusi sa fii preferatul oamenilor.Nu te mai rasti,nu mai face caz de bisericile pe care le-ai inaltat tu,nu mai jigni si nu
mai fii asa sigur ca te voi ajuta atata timp cat vorbesti urat inca cu multi,nu dau nume si nici categorii sociale.Nu mai fi asa de coleric,nu mai ridica tonul,fiindca palatul tau tot de Mine este creat,tu doar ai dat bani si banii-i ai de la Mine.Ai inteles?
Fa ce ti-am spus si vei avea sprijinul Meu,eu nu cer decat adevarata credinta in Mine si Lucrarea Mea,daca vrei sa fii parte din ea,comporta-te ALTFEL!
sunt sigur dupa ce am studiat cum iti duci traiul ca tu intr-adevar traiesti mai bine decat ceilalti romani.Ai promulgat o lege discriminatorie,puteai sa fii mediator cum zice in Constitutia tarii voastre,insa ai preferat sa faci o majorare de 50% a salariilor profesorilor.Pana aici totul este bine,dar ce vei face daca si celelalte categorii vor cere acelasi lucru?De unde vei lua banii necesari?Cata economie cunosti ca sa iti dai seama daca viitorul guvern se va putea descurca?
Gandeste-te ca unii au salariul minim de numai 500 ron,la astia de ce nu te-ai gandit?Iar tu,Tariceanule,nu mai fi asa strict,pana la urma ti-ai luat si tu si celalalt propriul avion pe banii poporului ca sa te duci in Europa,locul de unde aveti amandoi multe de invatat.
Tara voastra a avut o crestere economica mare,este adevarat,insa v-ati grabit sa castigati voturi in dauna interesului bugetar...chiar sunt curios sa vad daca va fi vreo inflatie si chiar vreau sa vad cine va trai bine de acum inainte.Am zis.
Gigi,
tu conduci un partid si un club.Spui mereu ca tu crezi in Mine insa uite ce faci...ca sa ai Iertarea mea,trebuie sa te tii de cuvant si sa te duci degraba la batrana din Ardeal care ia numai 3 lei pensie si sa o ajuti si tu.Apoi,in judetul Dambovita,in satul Sacuieni din Gura Ocnitei,oamenii asteapta sa le termini tu o biserica la fel ca cei din Moreni,acelasi judet,carora le-ai promis ca le vei finaliza biserica de la fostul lac.Doar dupa aceste doua fapte vei putea sa te apropii de inima Mea si calea este lunga,fiindca mai ai multe lucruri de facut,daca ti-am dat averi,trebuie sa iti dau si de lucru.Lasa fotbalul,acolo angajeaza-ti scouteri care sa iti aduca jucatori buni,nu iti mai baga nasul peste antrenori,si in divizia C daca ajungi,lasa antrenorii sa isi faca treaba pana la capat,tu ai alte lucruri mai bune de facut,cu adevarat marete,banii tai sunt pentru oamenii sarmani,pentru lacasurile Mele ramase neterminate,o sa te anunt la momentul potrivit unde trebuie sa te duci si ce trebuie sa faci.Altfel,te tai de la portie,ia aminte!
Ce ai facut pana acum este abia inceputul,mai este mult pana cand vei reusi sa fii preferatul oamenilor.Nu te mai rasti,nu mai face caz de bisericile pe care le-ai inaltat tu,nu mai jigni si nu
mai fii asa sigur ca te voi ajuta atata timp cat vorbesti urat inca cu multi,nu dau nume si nici categorii sociale.Nu mai fi asa de coleric,nu mai ridica tonul,fiindca palatul tau tot de Mine este creat,tu doar ai dat bani si banii-i ai de la Mine.Ai inteles?
Fa ce ti-am spus si vei avea sprijinul Meu,eu nu cer decat adevarata credinta in Mine si Lucrarea Mea,daca vrei sa fii parte din ea,comporta-te ALTFEL!
duminică, 26 octombrie 2008
MULT RAU E IN LUME,DESI NU AM DORIT ASTA
In urma cu cateva mii de ani,m-am suparat si asa am creat Potopul.Doar pe Noe si cei dragi lui l-am putut ierta.Deja vazusem ca omul nu este ceea ce mi-am dorit si am vrut sa il pedepsesc.Dar nici in alte momente ale istoriei lumii si pamantului nu v-ati invatat minte.Si astfel,au aparut momentele cand a trebuit sa distrug si sa rad de pe fata pamantului Sodoma si Gomora.
Intotdeauna am vrut sa fiu iertator si asta va spun si voua sa faceti.
Astazi,in anul 2008,ce vad pe pamant?Crime,terorism,atentate si pierderi de vieti omenesti,multa viclenie si rautate,multa zgarcenie si multa fatarnicie...
Mie nu imi place fatarnicia.Nu imi place minciuna.Nu imi place ca trebuie intotdeauna sa va spun ceea ce nu trebuie sa se intample.
In Romania vad banci falimentate si dobanzi ascunse.Vad lupte crancene in interesul politic si nu al omului creat dupa chipul si asemanarea Mea.Vad cum unii se chinuie sa isi creasca copiii intru credinta si cum altii arunca averi pe calea desfraului de orice fel...
Aveti atatea biserici si manastiri frumoase,ca nicaieri in alta parte a lumii.Aveti munti si campii rodnice si voi furati creatia Mea.Aveti o istorie fascinanta si multe altele...insa tot vad oameni fara o coaja de paine...tot vad copii fara parinti maltratati si chiar omorati impotriva vointei Mele,vad lacomie si comisioane care ma fac sa regret ca v-am creat si deja ma gandesc daca e bine sa va pedepsesc sau nu...Insa tot cugetand,am ajuns la concluzia ca va pedepsiti voi insiva prin faptele voastre si apoi la necaz numai,veniti la Mine sa va dau ajutorul...desi ati primit destul!
Eu va dau in schimbul averilor iertarea pacatelor fiindca numai asa puteti scapa de urgia unui alt sfarsit pe care voi il denumiti Apocalipsa!
Fiti buni cu cei de langa voi,fiti darnici chiar si cu un strain,lasati ura si ocara si invidia...ajutati-va unii pe ceilalti si atunci sigur veti primi si ajutorul Meu!
Intotdeauna am vrut sa fiu iertator si asta va spun si voua sa faceti.
Astazi,in anul 2008,ce vad pe pamant?Crime,terorism,atentate si pierderi de vieti omenesti,multa viclenie si rautate,multa zgarcenie si multa fatarnicie...
Mie nu imi place fatarnicia.Nu imi place minciuna.Nu imi place ca trebuie intotdeauna sa va spun ceea ce nu trebuie sa se intample.
In Romania vad banci falimentate si dobanzi ascunse.Vad lupte crancene in interesul politic si nu al omului creat dupa chipul si asemanarea Mea.Vad cum unii se chinuie sa isi creasca copiii intru credinta si cum altii arunca averi pe calea desfraului de orice fel...
Aveti atatea biserici si manastiri frumoase,ca nicaieri in alta parte a lumii.Aveti munti si campii rodnice si voi furati creatia Mea.Aveti o istorie fascinanta si multe altele...insa tot vad oameni fara o coaja de paine...tot vad copii fara parinti maltratati si chiar omorati impotriva vointei Mele,vad lacomie si comisioane care ma fac sa regret ca v-am creat si deja ma gandesc daca e bine sa va pedepsesc sau nu...Insa tot cugetand,am ajuns la concluzia ca va pedepsiti voi insiva prin faptele voastre si apoi la necaz numai,veniti la Mine sa va dau ajutorul...desi ati primit destul!
Eu va dau in schimbul averilor iertarea pacatelor fiindca numai asa puteti scapa de urgia unui alt sfarsit pe care voi il denumiti Apocalipsa!
Fiti buni cu cei de langa voi,fiti darnici chiar si cu un strain,lasati ura si ocara si invidia...ajutati-va unii pe ceilalti si atunci sigur veti primi si ajutorul Meu!
IMPOTRIVA NECAZURILOR
Dupa ce va veti inchina LUI DUMNEZEU rugati_va asa:Doamne Dumnezeul meu,in Numele Fiului Tau Hristos,eu ma rog cerand ajutorul TAU.Departeaza,te rog,tot raul din jurul meu Doamne,eu am multe necazuri,daca in spatele necazurilor mele exista un duh necurat Iti cer scoate_l.Trimite foc din cer acum si arde Doamne toate farmecile,toate bolile,tristetile,insomniile,singuratatea mea.Daca exista un blestem in viata mea,iti cer sa_L desfaci DOAMNE.Atinge_ma acum cu puterea Ta si sfinteste trupul meu ca incepand de acum,nici un duh rau,farmece,boli,blesteme si alte necazuri lucruri rele sa nu aiba voie in viata mea.Doamne,Tu ai zis ca in Numele Fiului Tau tot ceea ce voi cere voi primi,atunci raspunde acestei rugaciuni si ajuta_ma sa inving toate problemele mele.Iti multumesc in numele Tatalui,al Fiului si al Sfantului Duh,pt ca stiu ca ma asculti.AMIN!
sâmbătă, 25 octombrie 2008
DACA VOI VA PUTETI RESPECTA SI IUBI...EU SUNT MULTUMIT...
Am de gand sa fac o abordare simplista a problemelor acestei lumi insa deocamdata,va invit sa va incalziti sufletele cu imaginile de mai jos.
preluare www.trilulilu.ro
preluare www.trilulilu.ro
AM ALES ROMANIA PENTRU CA AICI AU LOC LUCRURI NECURATE
Am ales sa fiu roman pentru ca la voi,in Romania,se intampla lucruri necurate.Va spun cu mana pe inima,oricat de mult rau v-ar fi facut,nu trebuia sa il omorati pe Nicu acum 19 ani chiar in ziua de Craciun.Apoi,la Revolutie,va iubeati unii pe ceilalti,erati uniti,increzatori...astazi...cativa asa zis crestini au depasit granitele bogatiei si uite,vad copii orfani,vad femei cu 3 lei noi pensie,vad multe,multe,v-am spus si sa va intre bine in cap ca Eu vad absolut TOTUL!
Nu stiu de ce o asa frumoasa tara nu poate sa isi multumeasca toti crestinii,nu stiu cum sa fac sa va iubiti mai mult intre voi,sa invatati ce este iertarea si toleranta,sa ajutati pe aproapele vostru si sa nu uitati niciodata de unde ati plecat.In acest moment,cel mai suparat sunt pentru faptul ca in timp ce unii nu stiu ce sa faca cu banii,altii pleaca si se stramuta in alte locuri,straine de cultura si de credinta lor,locuri civilizate unde chiar le place si chiar si eu le sugerez sa nu se mai intoarca in tara pana cand nu voi rezolva Eu problema aici,ca justitia abia face fata si Judecata cea Dreapta si de Apoi pana la urma tot pe la Mine trece.Dar o sa mai vorbim,spuneti-Mi ce credeti voi de cuviinta si intrebati-Ma si nu va feriti sa imi marturisiti pacatele voastre si adevarurile pe care credeti ca ar trebui sa le stiu.Pentru ca nici Eu nu sunt perfect,desi unii saraci cu duhul asa afirma insa le dau Iertarea Mea asa cum si voi trebuie sa dati gresitilor vostri iertarea voastra.
Deocamdata atat va spun,ma duc sa vad ce fac unii care au saracit tara!Apoi trec o fuga si pe la liber cugetatori si ma opresc si la Cotroceni putin,ca sa vad daca omul acela de acolo chiar traieste bine si daca este asa,sa-l intreb daca si voi traiti ca el!
Nu stiu de ce o asa frumoasa tara nu poate sa isi multumeasca toti crestinii,nu stiu cum sa fac sa va iubiti mai mult intre voi,sa invatati ce este iertarea si toleranta,sa ajutati pe aproapele vostru si sa nu uitati niciodata de unde ati plecat.In acest moment,cel mai suparat sunt pentru faptul ca in timp ce unii nu stiu ce sa faca cu banii,altii pleaca si se stramuta in alte locuri,straine de cultura si de credinta lor,locuri civilizate unde chiar le place si chiar si eu le sugerez sa nu se mai intoarca in tara pana cand nu voi rezolva Eu problema aici,ca justitia abia face fata si Judecata cea Dreapta si de Apoi pana la urma tot pe la Mine trece.Dar o sa mai vorbim,spuneti-Mi ce credeti voi de cuviinta si intrebati-Ma si nu va feriti sa imi marturisiti pacatele voastre si adevarurile pe care credeti ca ar trebui sa le stiu.Pentru ca nici Eu nu sunt perfect,desi unii saraci cu duhul asa afirma insa le dau Iertarea Mea asa cum si voi trebuie sa dati gresitilor vostri iertarea voastra.
Deocamdata atat va spun,ma duc sa vad ce fac unii care au saracit tara!Apoi trec o fuga si pe la liber cugetatori si ma opresc si la Cotroceni putin,ca sa vad daca omul acela de acolo chiar traieste bine si daca este asa,sa-l intreb daca si voi traiti ca el!
CE SPUN TRIMISII MEI PRIN BLOGURI...
Când dai ceva, celui care are nevoie, veselia fetei tale sa fie mai mare decât darul tau si cu vorba fa-l sa-si uite necazul. Si daca faci asa, bucuria este mai mare în mintea lui decât darul tau si decât nevoia trupului. Amin.
Milostiv este cel ce miluieste pe aproapele din cele ce le-a primit el de la Dumnezeu, fie bani, fie mâncari, fie tarie, fie cuvânt spre folos, fie rugaciune, fie putere de a mângâia pe cel ce are lipsa de ea, socotindu-se ca e datornic. Saracul poate trai fara sa-l miluiasca, dupa puterea sa, nu poate el însa sa traiasca si sa se mântuiasca. Milostenia desavârsita este aceea pe care ne-a aratat-o Hristos, care a rabdat moartea pentru noi, punându-ne tuturor o pilda si un chip ca si noi sa murim pentru altii, nu numai pentru prieteni ci si pentru dusmani când vremea o cere. De la frica de Dumnezeu trece omul la buna cinstire. De la aceasta vine cunostinta prin care e sfatul si dreapta socoteala.
Milostiv este cel ce miluieste pe aproapele din cele ce le-a primit el de la Dumnezeu, fie bani, fie mâncari, fie tarie, fie cuvânt spre folos, fie rugaciune, fie putere de a mângâia pe cel ce are lipsa de ea, socotindu-se ca e datornic. Saracul poate trai fara sa-l miluiasca, dupa puterea sa, nu poate el însa sa traiasca si sa se mântuiasca. Milostenia desavârsita este aceea pe care ne-a aratat-o Hristos, care a rabdat moartea pentru noi, punându-ne tuturor o pilda si un chip ca si noi sa murim pentru altii, nu numai pentru prieteni ci si pentru dusmani când vremea o cere. De la frica de Dumnezeu trece omul la buna cinstire. De la aceasta vine cunostinta prin care e sfatul si dreapta socoteala.
Despre milostenie
Despre dragoste
Nu dori sa fi stimat si iubit de oameni cu deosebire, ca aceasta se cuvine numai lui Dumnezeu care n-are Luisi asemanare. Nu dori a avea întâiul loc în inima ta cuiva, ca aceasta se cuvine sa fie închinata numai lui Dumnezeu; nici altul sa cuprinda în inima ta locul acesta ci Hristos sa-l cuprinda în tine si-n tot omul bun.
De vrei sa nu cazi din dragostea cea dupa Dumnezeu, sa nu lasi nici pe fratele tau sa se culce întristat împotriva ta, nici tu sa nu te culci scârbit împotriva lui, ci “mergi si te împaca cu fratele tau” si venind adu lui Hristos, cunostinta curata prin rugaciune staruitoare, darul dragostei.
Nu da urechea ta limbii celui ce defaima, nici limba ta urechii iubitorului de ponegrire, ascultând sau graind cu placere cele rele împotriva aproapelui, ca sa nu cazi din dragostea dumnezeiesca si sa te afli strain de viata vesnica.
Nu primi bârfa împotriva parintelui tau, nici nu-l încuraja pe cel ce-l necinsteste pe el ca sa nu se mânie Domnul pentru faptele tale si sa te stârpeasca din pamântul celor vii.
Închide-i gura celui ce bârfeste la urechile tale, ca sa nu savârsesti pacat îndoit împreuna cu acela: pe tine obisnuindu-te cu patima pierzatoare iar pe acela neoprindu-l de a flecari împotriva aproapelui.
Sa nu lovesti vreodata pe vreunul din frati, mai ales fara pricina si fara judecata, ca nu cumva, nerabdând jignirea, sa plece si sa nu mai scapi niciodata de mustrarea constiintei, aducându-ti (aminte) pururea întristarea în vremea rugaciunii si rapindu-ti mintea de la dumnezeiasca îndraznire.
Sa nu suferi banuieli, sau macar oameni care îti aduc sminteli împotriva altuia. Caci cei ce primesc smintelile în orice chip, fata de cele ce se întâmpla cu voie sau fara de voie, nu cunosc calea pacii, care duce prin dragoste la cunostinta lui Dumnezeu pe cei ce o iubesc pe ea.
Înca nu are dragoste desavârsita cel ce se mai ia înca dupa parerile oamenilor. De pilda pe unul iubindu-l si pe altul urându-l pentru pricina aceasta sau aceea; sau pe acelasi odata iubindu-l, altadata urându-l, pentru aceleasi pricini.
Oamenii se iubesc unii pe altii, fie în chip vrednic de lauda, fie în chip vrednic de ocara, pentru cinci pricini: sau pentru Dumnezeu, cum iubeste cel virtuos pe toti, atât pe cel virtuos cât si pe cel ce înca nu este virtuos; sau pentru fire, cum iubesc parintii pe copii si invers; sau pentru slava desarta, cum iubeste cel slavit pe cel ce-l slaveste; sau pentru iubirea de argint, cum iubeste cineva pe cel bogat pentru a primi banii; sau pentru placere, ca cel ce-si slujeste stomacul si cele de sub stomac. Dragostea cea dintâi este vrednica de lauda, a doua este mijlocie, celelalte sunt patimase.
Daca pe unii îi urasti, pe altii nici nu-i iubesti, nici nu-i urasti, pe altii iarasi îi iubesti dar potrivit, si în sfârsit pe altii îi iubesti foarte tare, din aceasta neegalitate cunoaste ca esti departe de dragostea desavârsita care cere sa iubesti pe tot omul la fel deopotriva.
Dragostea ne face sa iubim pe Dumnezeu deasupra tuturor lucrurilor, si aceasta nu se poate decât numai prin lepadarea de sine si de toate. Fiecare din voi daca se leapada de tot ce are, nu poate sa nu fie Mie ucenic. “Iata acum ce este bun sau ce este frumos, fara numai a locui fratii împreuna”, ca întru aceasta a fagaduit Domnul viata de veci.
Pentru nimic în lume si de dragul nimanui, nu se cade sa faci nici cel mai mic rau, cu toate acestea, ca sa aduci un ajutor celui care are nevoie de el, poti uneori sa amâni o buna lucrare sau sa o înlocuiesti cu alta mai buna, caci atunci n-ai nimicit binele ci l-ai schimbat în unul mai mare.
Despre dragoste
Nu dori sa fi stimat si iubit de oameni cu deosebire, ca aceasta se cuvine numai lui Dumnezeu care n-are Luisi asemanare. Nu dori a avea întâiul loc în inima ta cuiva, ca aceasta se cuvine sa fie închinata numai lui Dumnezeu; nici altul sa cuprinda în inima ta locul acesta ci Hristos sa-l cuprinda în tine si-n tot omul bun.
De vrei sa nu cazi din dragostea cea dupa Dumnezeu, sa nu lasi nici pe fratele tau sa se culce întristat împotriva ta, nici tu sa nu te culci scârbit împotriva lui, ci “mergi si te împaca cu fratele tau” si venind adu lui Hristos, cunostinta curata prin rugaciune staruitoare, darul dragostei.
Nu da urechea ta limbii celui ce defaima, nici limba ta urechii iubitorului de ponegrire, ascultând sau graind cu placere cele rele împotriva aproapelui, ca sa nu cazi din dragostea dumnezeiesca si sa te afli strain de viata vesnica.
Nu primi bârfa împotriva parintelui tau, nici nu-l încuraja pe cel ce-l necinsteste pe el ca sa nu se mânie Domnul pentru faptele tale si sa te stârpeasca din pamântul celor vii.
Închide-i gura celui ce bârfeste la urechile tale, ca sa nu savârsesti pacat îndoit împreuna cu acela: pe tine obisnuindu-te cu patima pierzatoare iar pe acela neoprindu-l de a flecari împotriva aproapelui.
Sa nu lovesti vreodata pe vreunul din frati, mai ales fara pricina si fara judecata, ca nu cumva, nerabdând jignirea, sa plece si sa nu mai scapi niciodata de mustrarea constiintei, aducându-ti (aminte) pururea întristarea în vremea rugaciunii si rapindu-ti mintea de la dumnezeiasca îndraznire.
Sa nu suferi banuieli, sau macar oameni care îti aduc sminteli împotriva altuia. Caci cei ce primesc smintelile în orice chip, fata de cele ce se întâmpla cu voie sau fara de voie, nu cunosc calea pacii, care duce prin dragoste la cunostinta lui Dumnezeu pe cei ce o iubesc pe ea.
Înca nu are dragoste desavârsita cel ce se mai ia înca dupa parerile oamenilor. De pilda pe unul iubindu-l si pe altul urându-l pentru pricina aceasta sau aceea; sau pe acelasi odata iubindu-l, altadata urându-l, pentru aceleasi pricini.
Oamenii se iubesc unii pe altii, fie în chip vrednic de lauda, fie în chip vrednic de ocara, pentru cinci pricini: sau pentru Dumnezeu, cum iubeste cel virtuos pe toti, atât pe cel virtuos cât si pe cel ce înca nu este virtuos; sau pentru fire, cum iubesc parintii pe copii si invers; sau pentru slava desarta, cum iubeste cel slavit pe cel ce-l slaveste; sau pentru iubirea de argint, cum iubeste cineva pe cel bogat pentru a primi banii; sau pentru placere, ca cel ce-si slujeste stomacul si cele de sub stomac. Dragostea cea dintâi este vrednica de lauda, a doua este mijlocie, celelalte sunt patimase.
Daca pe unii îi urasti, pe altii nici nu-i iubesti, nici nu-i urasti, pe altii iarasi îi iubesti dar potrivit, si în sfârsit pe altii îi iubesti foarte tare, din aceasta neegalitate cunoaste ca esti departe de dragostea desavârsita care cere sa iubesti pe tot omul la fel deopotriva.
Dragostea ne face sa iubim pe Dumnezeu deasupra tuturor lucrurilor, si aceasta nu se poate decât numai prin lepadarea de sine si de toate. Fiecare din voi daca se leapada de tot ce are, nu poate sa nu fie Mie ucenic. “Iata acum ce este bun sau ce este frumos, fara numai a locui fratii împreuna”, ca întru aceasta a fagaduit Domnul viata de veci.
Pentru nimic în lume si de dragul nimanui, nu se cade sa faci nici cel mai mic rau, cu toate acestea, ca sa aduci un ajutor celui care are nevoie de el, poti uneori sa amâni o buna lucrare sau sa o înlocuiesti cu alta mai buna, caci atunci n-ai nimicit binele ci l-ai schimbat în unul mai mare.
VAD ABSOLUT TOTUL,NU DISTRUGETI CEEA CE AM CREAT
In urma cu foarte multa vreme,am creat lumea.Nu am dorit atunci sa se intample ceea ce vad acum pretutindeni pe aceasta planeta.Vad suferinta,vad razboaie inutile,vad lacrimi,vad oameni tristi si fara credinta in Mine.
Vad saracie si lacomie,vad ceea ce voi nu vedeti,desi se intampla chiar sub ochii vostri si fara voia voastra dar mai ales fara de voia Mea!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
